5 lucruri surpinzatoare si mai putin stiute despre italieni si Italia

Nu am sa ascund faptul ca Italia este tara mea preferata. Imi place istoria ei, imi place relieful ei unic, prosperitatea ei, industria ei, moda, masinile, bucataria etc.  …totul. Italia a creat printre cele mai multe capodopere de arta, literatura sau arhitectura, a dat nastere unuia dintre cele mai mari imperii antice si medievale din lume (poate chiar cel mai mare), se mandreste cu cele mai rafinate colectii de moda, una dintre cele mai fine bucatarii sau cu peisajele sale pe cat de de diverse, pe atat de frumoase, unice in Europa. Putine culturi sunt atat de ispititoare si putine tari sunt atat de fertile si fascinante.

Bineinteles, astea sunt lucruri stiute. Cu toate astea, astazi vom vorbi despre aspectele sale mai putin cunoscute.

Despre diversitatea locuitorilor, despre italieni.

In anul 1860, anul unificarii Italiei, primul ministru de atunci Camillo Cavour a facut un comentariu care ii bantuie si acum pe politicieni “Am facut Italia, acum trebuie doar sa facem italieni”. Dupa mai bine de 145 de ani, cand numarul lor a ajuns la 57 de milioane de locuitori, este irelevant daca el sau succesorii lui au reusit asta.

Probabil nu a existat si nici nu va exista un italian veritabil, tipic, chiar daca avem o oarecare imagine despre ei. Istoria Italiei a fost prea lunga si contrara uniformitatii. Sudul Italiei include arabi, greci, fenicieni, normanzi, spanioli etc.

In schimb, locuitorii din Nord-Vest, din Valle D’Aosta si Piemont, au legaturi puternice cu francezii.

Germana este principala limba vorbita de locuitorii regiunii Alto Adige, din Nord.

In Nord-Est, amestecul etnic si lingvistic cuprinde si slovenii.

Imprastiate in toata tara sunt si culturi arbesh (albaneze), occitani (provensali) si ladin (elvetieni).

Nu in ultimul rand, Sardinia, cu oamenii si limba ei unica- amestecuri de italieni, spanioli si alte elemente- , este oarecum un stat in stat.

Mass-media moderna din Italia reuseste totusi sa produca o anumita omogenizare culturala, dar, in mare parte, italienii isi pastreaza identiatatea regionala care le reflecta istoria, inaintea celei nationale. Un toscan este inainte de toate un toscan, nu un italian. Si nu doar un toscan, ci un pisan, un florentin sau un sienez.

Singura chestiune care ii uneste este limba latina.

Peste 65 % dintre italienii incadrati in munca sunt implicati intr-o afacere de familie.

Aproape 97 % dintre italieni sunt botezati in rit catolic, dar, dintre acestia, doar 10 % merg regulat la biserica.

Divortul, controlul nasterilor si avortul au devenit legale inca din anii 70′.

Moda ii uneste

Cand discutam totusi despre diversitatea italienilor, nu trebuie sa pierdem din vedere trasaturile lor comune. Cei mai multi sunt pragmatici, spontani si realisti. Multi se bazeaza pe propriile forte. Sunt mai degraba conservatori si formali- notiunea de Bella Figura, sa faci o impresie buna fiind imbracat bine si nefacandu-te de ras, este luata foarte in serios.

Multi dintre ei au fler si nu este surprinzator faptul ca moda italiana este o afacere imensa. Majoritatea au un simt special pentru lucrurile fine- ceea ce nu este de mirare intr-o tara in care lucrurile sunt fine peste tot.

Despre politica

Italienii sunt precauti cu autoritatile si plictisiti totodata de acestea – tara a fost mult timp fragmentata si condusa, deseori prost, de straini , chiar secole.

Constructia republicana alcatuita in 48′ cu bune intentii- anume de a preveni revenirea fascismului- a avut ca rezultat o forma de guvernare slaba si deseori corupta.

Imensul succes economic al Nordului

De ce i-am acuza totusi de neseriozitate si coruptie, cand doar increderea in sine le-a fost de folos, permitandu-le sa-si transforme tara in mai putin de un secol?

Fara indoiala, Italia s-a transformat. Daca acum mai bine de 50 de ani era o tara agrara, unde saracia domnea pretutindeni, iar emigrarea era la ordinea zilei, astazi este una dintre cele mai puternice economii ale lumii.

Expertii in dezvoltare economica, considera ca doar California intrece in dezvoltare Nordul Italiei, care este este compus din doar cateva regiuni.

Daca de exemplu, regiunea Milano ar fi un stat separat, ar avea un Produs Intern Brut in primele 20 din Lume, la egalitate cu intreaga economie a Austriei.

Pe cap de locuitor, s-ar afla in primele 5 la nivel mondial.

Surprinzatoarea revenire economica a tarii de dupa razboi

Italia a devenit dupa cel de-al doilea razboi mondial (in care a fost infranta), unul dintre cele mai bogate state europene si chiar unul dintre cele mai bogate din lume.

 

 

 

 

 

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*