Adam Smith, Avutia Natiunilor: “Nu aurul si argintul, ci munca a fost cea care putea cumpara, la origini, toata bogatia lumii.”

Avutia Natiunilor este cu siguranta printre cele mai valoase lucrari scrise vreodata. Valoarea ei survine tocmai din influenta pe care a exercitat-o asupra paradigmei in care era gandita economia. Dupa aparitia ei, nici macar nu se mai cunoaste ce sistem era prevalent in lume inainte de ea. Totul s-a intors in acel 1776 cand a fost publicata. Noi, fostii absolventi ai facultatilor economice am luat contact cu aceasta carte, a fost ca o “Biblie”.

In materie de economie politica este o carte deschizatoare de drumuri, din multe puncte de vedere nici macar sutele de mii de lucrari care au urmat dupa aceea nu i-au depasit asertiunile. Geniul lui Smith nu a avut la baza originalitatea, ci mai degraba sclipirea de a discerne din multitudinea de fenomene economice care se produceau in permanenta, care sunt cu adevarat pilonii “unei adevarate avutii nationale”. Inainte de el, economiile isi masurau valoarea prin detinerile de aur si argint. El a schimbat asta, a reusit sa “devalorizeze” aurul. Aurul si valoarea ce erau pana la urma? O simpla conventie. Perspectiva din care a judecat fenomenologia economica, s-a bazat pe puterea net superioara oferita de catre schimbul de produse, de comertul inetrnational. Totadata, trebuie mentionat ca el este parintele celebrei in literatura economica a “Mainii Invizibile a Pietei“.

El a fost un contestatar de seama al Bisericii Romano-Catolice de la acea vreme, despre care considera ca este “cea mai incredibila combinatie creata vreodata impotriva pietelor libere, care in viziunea sa trebuiau potejate de Guvernul Civil”. Inaintea sa, despre comert se credea ca este favorabil doar pentru cel care vinde, nu si pentru cel care cumpara. In aceeasi ordine de idei, un stat putea deveni bogat doar daca celelalte saraceau. Sub aceasta viziune, importurile erau descurajate de biserica sau de entitatile statului pe motivul ca bogatiile in aur sau argint, trebuiau trimise in exteriorul granitelor pentru a putea cumpara bunurile respective. Pe de alta parte, exporturile erau favorizate pe motivul ca aduceau aceste bogatii inapoi. Tot comertul era privit cu suspiciune. Orasele ii impiedicau pe meseriasi sa vina pentru a-si practica mestesugurile, negustorii faceau petitii in permanenta la Inalta Curte etc.  Nimic mai fals. Smith a aratat ca tot sistemul era fondat pe erori grave, el explica in permanenta ca activitatea de comert este benefica pentru ambele parti implicate, acestea iesind castigate la sfarsitul fiecarui targ. Explicatia este simpla, pur si simplu bazandu-se pe faptul ca nici una dintre parti nu ar intra intr-o tranzactie daca ar fi sa piarda.

In explicarea acestei noi perspective el trage cele mai valoroase concluzii: “Atat importrile cat si exporturile sunt la fel de importante. Nu e nevoie sa ii saracim pe altii pentru a ne imbogati noi. In fapt, avem mai mult de castigat in cazul in care clientii nostri sunt bogati.” Adevarata valoare a unei economii, sta intr-un loc catre care privesc putini: volumul productiei sale. Asa a luat nastere metoda economica de masurare a tarilor pe care o utilizam astazi la scara larga, si anume PIB-ul.

Cateva concluzii majore:

  1. Specializarea, cheia prosperitatii: Asa cum spunea el, adevarata avutie a unei tari consta in aptitudinea si judecata muncitorilor ei si de procentul de populatie care este angrenat in productivitate.
  2. Necesitatea diviziunii muncii: El considera ca diviziunea muncii a aparut in piata datorita inclinatiei naturale a omului de a face “troc, schimb sau barter”. El considera chiar ca “omul este un animal, dar nu orice orice animal face comert”. Tot in acest context el spunea: Nu ne asteptam sa primim bucatele pentru cina prin bunavointa macelarului, a berarului sau a brutarului, ci datorita faptului ca ei isi urmaresc propriile interese. Nu ne adresam umanitatii din ei, ci iubirii lor de sine- si nu le vorbim niciodata despre nevoile noastre, ci despre avantajele lor”.
  3. Rolul crucial al capitalului- ” Un tesator nu se poate dedica in intregime ocupatiei sale, pana ce nu are in avans, fie in posesia sa, fie in cea a unei alte persoane, un stoc suficient pentru a se intretine sau aproviziona cu materiale si uneletele sale, pana la momentul la care nu doar va fi terminat de tesut panza, ci va fi si vandut-o”/

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie:Adam Smith,  Avutia Natiunilor, Editura Publica, Co lectia Economie. Cuvant inainte: Eamon Butler, director al Institutului “Adam Smith”.

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*