Aparitia lui Dawkins- Sfarsitul miracolelor?

Asa cum am promis in zilele trecute, astazi vom scrie cateva cuvinte despre geniul lui Dawkins, unul dintre cei mai mari savanti ai zilelor noastre. Este liderul incontestabil in materie de cercetare stiintifica specifica domeniului biologiei evolutioniste si considerat pe buna dreptate o figura atat de marcanta a timpurilor noastre de nivelul celei a lui Darwin in timpurile sale. Noi stim ca există un apetit uman pentru miracol, există în fiecare dintre noi capacitatea de ne lăsa uimiți. Cei care au luat contact cu cartile lui Richard Dawkins au putut observa apetitul acestuia pentru demascarea impostorilor si profitorilor pe seama misterelor universale. In acest context, lucrarea lui intitulata Destramarea Curcubeului este probabil una dintre cele mai elocvente. Volumul lui Dawkins (tradus finalmente în limba română, la aproape douăzeci de ani de la apariție) este paradigmatic pentru un anume stil de gândire și totodată se citește cu plăcere și cu fascinație, indiferent dacă îl veți urma sau nu pe Dawkins în toate concluziile lui.

Cei care îl cunosc pe Dawkins exclusiv din activismul lui anti-religios din mediul online sau care îl raportează strict la cărțile militant-atee (precum The God`s Delusion) au fie tendința de a se raporta la el ca la un carismatic lider ideologic, fie de a-l ridiculiza pentru limitare intelectuală, lipsă de imaginație, incapacitate empatică sau chiar isterie. Și unii, și alții îl ratează însă pe acel Dawkins cu adevărat educat, șarmant intelectual, onest, moderat în ton și bun utilizator de argumente, din volumele care probabil vor dura dincolo de războaiele intelectuale ale epocii. Personal, iubesc scrisul lui Dawkins din Gena egoistă (chiar dacă teoria are astăzi numeroși critici credibili), din Un râu pornit din Eden, din Ceasornicarul orb sau din volumele care își așteaptă încă traducerea în limba română (dintre ele, The Ancestors` tale și Climbing Mount Improbable sunt cu adevărat remarcabile). S-a spus că lui Dawkins îi lipsește imaginația, empatia și adevărata înțelegere a religiei. Nu cred asta. Oricine i-a citit textele știe că ele sunt o combinație extraordinară de fantezie, exuberanță teoretică și chiar talent literar. Oare suntem capabili sa realizam cat de norocosi suntem si cat de mici sanse erau sa fim noi aici? Probabil daca am putea face asta am vedea viata cu totul alti ochi, si am sti sau aprecia orice lucru banal de o mie de ori mai mult.

Iată un exemplu:

„Suntem norocoși, noi suntem cei care vor muri. Cei mai mulți oameni nu vor muri niciodată pentru că ei nu se vor naște niciodată. Numărul de oameni potențiali care s-ar fi putut afla aici în locul meu, dar care de fapt nu vor vedea niciodată lumina zilei, depășește firele de nisip din Peninsula Arabică. Cu siguranță, printre acele fantome nenăscute se afă poeți mai mari decât Keats, oameni de știință mai marid decât Newton.”

Cu siguranță, există la Dawkins aproape un refuz de a înțelege fenomenul religios în toată complexitatea lui socio-antropologică. Credința religioasă pare pur și simplu redusă la superstiție, iar valoarea adaptativă pentru comunități a credințelor religioase nu pare să fie luată în seamă, deși, în principiu, un biolog evoluționist ar trebui să fie sensibil la asta. Dar asta se întâmplă nu din pricina vreunei precarități intelectuale sau morale a lui Dawkins, ci, la fel ca la Harris sau Dennett, din pricina faptului că, odată ruptă alianța dintre credința religioasă și adevăr, discursul religios pur și simplu nu mai este sustenabil, ba devine chiar condamnabil din punct de vedere moral.

 

 

 

 

 

 

Bibliografie: https://bookhub.ro/pariul-lui-dawkins-despre-destramarea-curcubeului/

 

 

 

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.