Cele mai frumoase 7 locuri in apropiere de Napoli

Orasul Napoli este unul magnific, avand o asezare extraordinara pe malul marii. Este plin de obiective turistice, baruri si restaurante. Are un golf si o pasegiata magnifice. Insa, daca iti petreci mai mult timp aici, te sfatuim sa nu-l irosesti pentru ca imprejurimile Napoli depasesc orice inchipuire. De la locuri pe malul marii, cum ar fi Coasta Amalfi sau Insulele Capri si Ischia, unicul oras lovit de eruptia Vezuviului- Pompei si pana la temple de o rara frumusete ce pot fi admirate in Paestum.

Plimbare pe Coasta Amalfi

Costiera Amalfitana, sau Coasta Amalfi, este cea mai frumoasa zonă de coastă a Italiei, având climă temperată, o combinaţie de stânci abrupte, sate idilice ce coboară sprintene înspre mare, drumuri ameţitoa­re, grădini luxuriante, ape de peruzea şi pante muntoase împădurite. Se întinde de-a lungul Peninsulei Sorrento, un promontoriu mărginit de stânci, proiectat din interiorul continentului până în extremitatea sudică a Golfului Napoli.

Coasta Amalfi- Napoli

Cel mai convenabil punct de acces pe coastă este Salerno, un port aglomerat cunoscut drept principalul cap de pod al Aliaţilor în timpul inva­ziei Italiei din 1943. De pe autostrada A3, intră pe şoseaua SS163 la Vietri sul Mare, un sat renumit pentru obiectele de ceramică de aici, dar şi pentru priveliştile superbe pe care le oferă asupra zonei de coastă. De aici, drumul şerpuieşte pe lângă nume­roase alte puncte de observaţie – cel de la Capo d’Orso este cel mai bun – şi pe lângă satele Maiori (plaje micu­ţe superbe) şi Minori (ruinele unei fost vile romane din secolul I î.Hr.) înainte ca răscrucea de drumuri din apropiere de Atrani (două biserici fascinante) să te poarte spre interio­rul continentului, la Ravello.

Plaja in Salerno

Plaja in Salerno- Napoli

 

Vedere panoramica din Ravello

Vedere panoramica din Ravello

Capo D ‘Orso

Capo D 'Orso- Coasta Amalfi- Napoli

Ravello este unul dintre cele mai romantice şi mai frumoase orăşele posibile. Cocoţat pe nişte pante abrupte terasate – „mai aproape de cer decât de mare”, aşa cum îl descria romancierul francez André Gide – este un loc binecuvântat cu grădini luxuriante, drumeaguri liniştite, cot­loane retrase, inundate de razele soarelui, şi o aşezare semeaţă (350 m deasupra nivelului mării) care oferă o privelişte de neuitat asupra coastei azurii de dedesubt. în centrul său se înalţă catedrala din secolul al Xl-lea şi Villa Rufolo, aceasta fiind una dintre cele două vile pentru care oraşul este atât de faimos. Construită în secolul al Xlll-lea, vila a găzduit papi şi împăraţi, dar şi pe Richard Wagner, care şi-a compus aici, în 1880, o parte din opera „Parsifal”. Grădinile acestei vile oferă privelişti de vis, la fel ca şi Villa Cimbrone, aflată în imedia­ta apropiere.

Vedere de pe terasa Vilei Cimbrone

Vedere de pe terasa Vilei Cimbrone din Ravello- Coasta Amalfi- Napoli

De la Ravello, drumul te poartă la Amalfi, cândva una dintre cele mai puternice patru republici maritime ale Italiei (împreună cu Veneţia, Pisa şi Genova). întregul comerţ pe Mediterana era cândva guvernat de Tavole Amalfitane (secolul al Xl-lea), cel mai vechi cod maritim din lume. Astăzi, frumuseţea sa, impresionan­tul peisaj marin şi clima temperată l-au transformat într-o staţiune extrem de populară, aşa că pregăteş- te-te să faci faţă preţurilor exorbitan­te şi aglomeraţiei din sezonul de vârf.

Atracţia principală a acestei sta­ţiuni este Duomo di Sant’Andrea, cu a sa superbă faţadă din secolul al Xll-lea. Fondată în secolul al IX-lea modificările ulterioare au ştirbit fru­museţea de altădată pieselor sale de rezistenţă: uşile bizantine din bronz din secolul al Xl-lea ale portalului principal. în apropierea catedralei se află Choistro del Paradiso (1268), sau Arcada paradisului, a cărei înfăţişare romanescă sumbră este înviorată de arabescuri şi de colona­dele răsucite.

Domul Sant’ Andrea

Domul Sant' Andrea- Coasta Amalfi- Napoli- Italia

Poţi scăpa de aglomeraţie făcând plimbări pe colinele ce domină ora­şul. Consultă centrul de informare turistică pentru mai multe detalii sau alege să te plimbi prin Văile dei Mulini, o trecătoare abruptă presă­rată cu mori de apă aflate în paragi­nă – mulini – folosite cândva la fabri­carea hârtiei, o industrie pentru care Amalfi a fost, şi încă mai este, renu­mit. în micuţul Museo della Carta  sunt expuse o serie de obiecte asociate cu această industrie.

La vest de Amalfi, spectaculoasa cornişă trece pe lângă Grotta dello Smeraldo, o peşteră marină cu ape limpezi de smarald pe care o poţi vizita cu barca, liftul sau pe treptele săpate în stâncă. Nu departe de aici, drumul trece pe lângă Vallone di Furore, unul dintre cele mai impre­sionante defileuri (pe care merită să-l vizitezi la pas), înainte de a ajunge în satele Praiano şi Positano, alte două sate cu o aşezare pitorească.

Grotta dello Smeraldo (Pestera de Smarald)

Grotta dello Smeraldo (Pestera de Smarald) - Coasta Amalfi- Napoli

De aici, drumul te poartă către vâr­ful peninsulei, la Sorrento, o staţiu­ne extrem de populară. Alte rute care duc la Sorrento şi pe coasta nordică a peninsulei – în special şoseaua SS366 de la Vettica Monore lângă Amalfi – oferă nişte privelişti de vis asupra Munţilor Latta.

Sorrento- Cu ale sale case colorate este una dintre cele mai incantatoare statiuni ale Italiei

Sorrento- Cu ale sale case colorate este una dintre cele mai incantatoare statiuni ale Italiei

 

Insulele Capri si Ischia

Drumul care Insulele Capri si Ischia este incantator. Pana la Capri vei face cu ferry-ul aproape doua ore, fiind o distanta de 40 de kilometri.

Insulele Capri si IschiaInsulele Capri si Ischia- Coasta Amalfi- Napoli

Deseori in Italia, locurile frumoase coexista cu cele deloc atragatoare. Nicăieri această alăturare nu este mai evidentă decât pe coas­ta napoletană, unde cartierele infernale din jurul oraşului Napoli se deschid spre paradisurile idilice din insulele Capri şi Ischia. Destinaţie de lux, Capri a fost dintotdeauna staţiunea preferată a împăraţilor, artiştilor, scriitori­lor şi a jet set-ului internaţional. Insula Ischia este mai puţin rafinată şi preferata agenţiilor care oferă pachete turistice, chiar dacă priveliştile de aici, vegetaţia luxuriantă, satele originale şi zona de coastă sunt la fel de atrăgătoare.

 Frumuseţile Insulei Capri au atras elita socială încă din timpuri străvechi, împăratul Augustus o denumise Capri Apragopolis, adică Oraşul Dulcei Leneveli, un epitet cum nu se poate mai potrivit pentru această staţiune care a devenit întruchiparea lâncezelii. Astăzi, cohorte de turişti de-o zi invadează insula – de aproximativ 18 km2 – pentru a se bucura de clima moderată, de zona de coastă accidentată, de satele cu case­le văruite în alb şi de abundenţa aproa­pe subtropicală a grădinilor şi colinelor din interiorul insulei.

 

Bărci normale şi hidroptere sosite de la Napoli şi Sorrento ancorează la  Marina Grande, pitorescul port şi principalul punct de pornire pentru plimbări cu barca în jurul insulei.

Astfel de plimbări cu barca sunt o parte esenţială a excursiilor în Insula Capri, deoarece ai ocazia să admiri îndeaproape combinaţia de ţărm stâncos, golfuri, peşteri şi stâncile uria­şe din larg. Ai grijă la excursiile organi­zate separat pentru faimoasa, dar supraevaluata Grotta Azzura (Grota Albastră), de-a dreptul exorbitante.

De la Marina Grande, funicularul urcă la Capri, cel mai frumos dintre cele două sate ale insulei, fondat în jurul modernei Piazza Umberto I. Străzile împrejmuitoare sunt pline de cafenele, magazine de suvenire şi buticuri şic, dar la fel de uşor poţi găsi şi un colţişor liniştit – de exemplu, spre sud, Via Madre Serafina duce la Belvedere Cannone, sau spre est, Via Camerelle duce la Belvedere Tragara. Ambele oferă panorame superbe. Ceva mai departe spre est se află Villa Jovis, sau Vila lui Jupiter, fosta reşedinţă din Capri a împăratului Tiberius. în partea de sud a satului, animata Via Krupp duce până la Marina Piccola, una din­tre cele mai frumoase, dar şi cele mai aglomerate, plaje.

în partea de vest a Insulei Capri se află cel de-al doilea sat, Anacapri, unde se poate ajunge mergând pe cornişă. Mult mai liniştit, acest sat este locul de baştină al lui Axei Munthe (1857-1949), fizician suedez şi auto­rul bestsellerului „Story of San Michele” (1929). Nu uita să vizitezi şi Villa San Michele (secolul al XlX-lea, lângă Piazza della Vittoria, sursa de inspiraţie a cărţii, şi în special grădina în terase, care oferă o privelişte super­bă asupra insulei. Dacă vrei să te bucuri de privelişti şi mai spectaculoa­se, ia telescaunul din Piazza della Vittoria până în vârful Muntelui Solaro (o oră de mers pe jos, 12 minu­te cu telescaunul). Situat la o altitudine de 589 m, este cel mai înalt punct de pe insulă. Ischia nu este o insulă la fel de fascinantă precum Capri, dar asta nu înseamnă că duce lipsă de vizitatori. Mulţi turişti sunt atraşi de izvoarele calde de aici (dat fiind că Ischia este o insulă de origine vulcanică) – Monte Epomeo, cel mai înalt punct al insulei (788 m), este, de fapt, un vulcan stins. Cele mai căutate dintre aceste izvoare îşi au sursa chiar sub centrele spa ale staţiunii de pe coasta nordică a insulei – şi anume, la Forior, Lacco Ameno şi Casamicciola. Satele din vestul şi sudul insulei sunt mai liniştite. Bărcile anco­rează în dreptul oraşului Ischia, care este împărţit în două: Ischia Porto şi Ischia Ponte, mult mai pitoresc. Cele două sunt despărţite de o superbă pă­dure de pini şi o plajă fermecătoare. 

 

Pompei

Ramasitele orasului Pompei

Ramasitele orasului Pompei- Napoli

La Pompei poti ajung intr-o jumatate de ora, fiind asezat la o distanta de circa 24 de kilometri.

Daca aici nu s-ar fi produs cel mai devastator cataclism din istorie, Pompeiul ar fi fost o altă colonie romană minoră distrusă de trece­rea timpului. în schimb, a fost conservat pentru posteritate de erupţia din anul 79 î.Hr. a Vezuviului, când clădirile şi o parte din locuitorii săi au fost îngropaţi sub un munte de cenuşă şi materii vulcanice. Şi au rămas aşa, îngropaţi, până în secolul al XVIII-lea, când o serie de texte vechi au scos la iveală existenţa acestui oraş.

Niciun alt oraş din Italia nu evocă atât de puternic realitatea vechiului Imperiu Roman aşa cum o face Pompeiul. „Nu mai lipsesc decât vechii locuitori”, scria jurnalistul Henry Matthews în 1820, adăugând că „o plimbare de dimineaţă pe stră­zile solemne ale Pompeiului te va ajuta să-ţi faci cea mai bună idee despre stilul lor de viaţă decât toate cărţile din lume”.

In oraş, vizitatorii intră prin vechea Porta Marina, de pe flancul vestic (înspre mare). Trebuie să-ţi plănuieşti din timp explorarea oraşului – Pompeiul avea în jur de 25.000 de locuitori. Numai jumătate din oraş a fost excavat şi, cu toate astea, necesită o zi întreagă. Porneşte la drum dis-de- dimineaţă şi fii pregătit să faci faţă mulţimii de vizitatori, pentru că Pompeiul este una dintre cele mai populare atracţii turistice din sudul Italiei. De reţinut: oraşul ar trebui vizi­tat împreună cu Muzeul Naţional de Arheologie din Napoli, unde sunt expuse mare parte din obiectele dezgropate aici de-a lun­gul anilor. îndreaptă-te direct către atracţiile principale şi nu te lăsa acapa­rat de străduţele mai puţin interesan­te; unde casele seamănă aproape la perfecţie una cu cealaltă.

Imediat cum intri; dai peste vechiul forum al oraşului; înconjurat de unele dintre cele mai impozante structuri civice: Templul lui Apollo; Templul lui Jupiter şi Bazilica, cea mai mare clădire din Pompei. în partea nordică se află cele mai cuoscute case ale sitului: Casa del Fauno şi Casa dei Vettii. Cea de-a doua este extrem de interesantă. Cândva proprietatea a doi fraţi negustori extrem de bogaţi, aceasta este decorată cu unele dintre cele mai frumoase frize. Printre ele se află şi o pictură murală a faimosului şi nestatornicului Priapus, una dintre nenumăratele reprezentări falice de pe cuprinsul sitului (probabil pentru a îndepărta duhurile rele).

O altă casă extrem de bine pre­zervată, Casa degli Amorini Dorati, se află în partea de est a oraşului; când ajungi în partea vestică, trebuie neapărat să vezi Casa del Poeta Tragica, renumită pentru faimoasele sale mozaicuri şi inscripţii – „Cave canem” (Atenţie la câine). Puţin mai departe, tot pe partea de vest, cum intri pe Porta Ercolono, o alee (Via delle Tombe), mărginită de mormin­te şi chiparoşi duce la un grup de două case, Villa di Diomede şi Villa dei Misteri. întoarce-te în forum şi îndreaptă-te spre est, pe Via dell’Abbondanza, cândva o aglome­rată stradă comercială, pentru a vizi­ta şi restul sitului arheologic. La mică distanţă de aici (pe Via dei Teatri), pe partea dreaptă, se află Teatro Grande, un teatru în aer liber cu 5.000 de locuri, şi Teatro Piccolo, sau Odeon, acoperit, cu numai 800 de locuri. Doua strazi mai la nord, colt cu Vico del Lupinare, sunt ruinele Termelor Stabiane, principalele băi publice ale oraşului. La capătul străzii Vico del Lupinare, cândva un înflori­tor cartier roşu, se află o altă clădire preferată de vizitatori – un mic lupa­nar decorat cu fresce ce ilustrează diversele servicii de care se bucurau clienţii.

Cum mergi în jos pe Via dell’Abbondanza şi faci la dreapta, dai peste Casa del Melandro, o altă fasci­nantă vilă de lux decorată cu mozaicuri şi picturi murale. Alte două vile demne de văzut şi împrejumuite cu grădini superbe se află la capătul străzii, pe par­tea dreaptă: Casa di Loreius Tiburtinus şi Villa di Giulia Felice. în extremitatea estică a sitului se află Anfiteatro, unul dintre cele mai vechi (anul 80 Î.Hr.) şi mai bine prezervate amfiteatre romane din zilele.

 

Paestum- La Templul lui Neptun

Pana la Paestum sunt 100 de kilometri care se fac cu masina intr-o ora si jumatate. O varianta la fel de placuta este trenul cu care se face cam o ora si un sfert.

Templul lui Neptun din Paestum

Templul lui Neptun din Paestum

„Nespus de mare”, asa descria poetul Shelley Paestum- cel mai romantic si evocator dintre complexele arheologice din sudul Italiei. Piesele de rezistenţă ale acestui sit sunt cele trei temple dorice, aproape în întregime prezervate, considerate a fi cele mai impresionante din întreaga lume greacă – chiar mai frumoase decât cele din Grecia. De asemenea, mare parte din farmecul acestui complex îl constituie pajiştile pline cu flori şi fru­vreme de sute de ani, până în secolul al XVIII-lea, când excavaţiile necesare pentru construirea unui drum au scos din nou la lumină superbele sale temple şi ruinele altor clădiri.

Cel mai impunător şi mai bine prezervat dintre cele trei temple este Tempio di Nettuno, sau Templul lui Neptun (secolul al V-lea d.Hr.). Antablamentul şi frontoanele templului au rămas aproape intacte.

 

Paestum şi-a început periplul istoric sub numele de Poseidonia, oraşul lui Neptun sau Poseidon, o colonie fon­dată de către greci în secolul al Vl-lea Î.Hr. Când a fost cucerit de către romani în anul 273 Î.Hr. (an în care a primit şi denumirea actuală), era aproape complet abandonat din cauza epidemiei de malarie şi raidu­lui devastator al sarazinilor din anul 877 d.Hr. De atunci a rămas uitat dar acoperişul lipseşte. în imediata apropiere se înalţă Templul Herei, cel mai vechi dintre ele, cunoscut şi sub denumirea de Basilica, după ce a fost greşit identificat de către arheo­logii secolului al XVIII-lea. Situat într-o zonă mai izolată, în extremita­tea nordică a sitului, se înalţă Tempio dl Cerere (Templul lui Ceres), dedicat de fapt zeiţei Atena şi fiind probabil după Templul lui Neptun şi înainte de Templul Herei.

Celelalte vestigii arheologice gre­ceşti şi romane de la Paestum sunt mai puţin interesante, dar merită oricum să vizitezi şi restul sitului. Dacă vrei să ai parte de o privelişte asupra întregului complex, urcă pe coama vechilor ziduri de apărare ale coloniei, aflate la 3 km distanţă.

De asemenea, nu uita să vizitezi Museo Nazionale, situat în extremi­tatea estică a sitului, unde sunt expu­se obiectele arheologice dezgropate aici (biletele pentru temple sunt vala­bile şi pentru muzeu). Cele mai admi­rate exponate sunt picturile murale din Mormântul Scufundătorului (480 î.Hr.). Este posibil ca ele să fie singu­rele exemple de picturi murale din Grecia acelor timpuri. Picturile – cinci la număr – au decorat, iniţial, pereţii unui cavou: patru dintre ele prezintă scene din timpul banchetului funerar şi cântecele, jocurile, muzicienii şi cunoscuţii care l-au însoţit pe dece­dat pe ultimul drum. Cea de-a cincea pictură, care probabil trebuia să fie pe capacul cavoului, este cea mai fru­moasă dintre toate şi prezintă un băr­bat dezbrăcat care se aruncă în valu­rile mării – de aici şi numele mor­mântului. Scena aceasta poate fi o alegorie mai atipică a trecerii în lumea de dincolo.

 

Ercolano

Ercolano este situat la o distanta de 11 kilometri care se parcurg in 15 minute pe autostrada.

In anul 79 I Hr, orasul Ercolano (Herculaneum) a fost îngropat de aceeaşi erupţie care devastase cu puţin timp înainte Pompeiul. Dar dacă Pompeiul era un înfloritor centru economic, Herculaneum era des­tinaţia preferată de vacanţă a romanilor bogaţi, care veneau aici pentru a se bucura de briza răcoroasă şi de priveliştile fermecătoare. Asemenea Pompeiul, a fost redescoperit abia în secolul al XVIII-lea şi, la fel ca vecinul său, a rămas, până în zilele noastre, excavat doar pe jumătate. Spre deose­bire de Pompei, este un oraş mult mai modest şi de proporţii mai mici. îţi ajung două ore pentru a vizita situl arheologic.

Vestigiile din Ercolano (Herculaneum)

Vestigiile din Ercolano (Herculaneum)

Cum intri, o alee porneşte printre ruinele Palestrei (gimnaziu). în ime­diata apropiere se află Casa dell’Atrio, a cărui podea mozaicată se mai păstrează şl astăzi, şi imediat, în stânga sa, Casa a Grattico (Casa cu zăbrele din lemn) şi Casa del Tramezzo Carbonizzato (Casa cu peretele despărţitor ars). Lângă acesta din urmă, la principala inter­secţie din oraş, este atelierul vopsi­torului (la nr. 10), renumit pentru dulapul de haine extrem de bine prezervat.

Vizavi, se găsesc ruinele Termelor, sau băile publice. Planul Casei Sannitica este identic cu cel al locuinţelor ridicate de samniţi, un trib italic local cucerit de către romani. Lângă, există o ţesătorie şi, câteva case mai jos, superba Casa del Mosaico di Nettuno e Anfitrite, renumită pentru buticul său şi mozaicurile albastru-verzui ce împodobesc camerele din spate.

Printre impresionantele vestigii descoperite aici se numără şi Casa del Bel Cortile (Casa cu frumoasa curte interioară), Pistrinum, o brutărie dotată cu cuptor şi mori de făină, şi Casa dei Cervi (Casa cerbilor), cea mai somptuoasă dintre casele descoperite la Herculaneum.

 

Vezuviu

Italia are multi vulcani inalti si activi- Cel mai interesant fiind vulcanul Etna din Sicilia dar niciunul dintre ei nu este la fel de cunos­cut precum Vezuviul, a cărui erupţie catastrofală din anul 79 Î.Hr. a îngro­pat în cenuşă, prezervându-le în forma originală, două oraşe romane de renume, Pompei şi Herculaneum. Astăzi, vulcanul este în stare latentă – pe moment, cel puţin (dar se aşteaptă oricând o nouă erupţie) – şi poate fi admirat de către turişti fie din largul Golfului Napoli, fie mai de aproape, de la marginea craterului său.

Vezuviu

Vezuviu- Napoli

In secolul I Î.Hr., locuitorii din Golful Napoli şi-au dat seama că era ceva în neregulă cu Vezuviul. Un cutremur ce a avut loc în anul 63 Î.Hr., cu 16 ani înainte de catastrofala erupţie, a devastat regiunea, avertizându-i pe locuitorii acestui ţinut că vâlvătaia subterană îşi înteţea forţele.

Alte avertismente s-au făcut simţite cu câteva zile înainte de producerea catastrofei, când vulcanul a început să fumege şi să producă nişte zgomote înfiorătoare, avertisment ignorat în primă fază de locuitorii de la poalele sale – la urma urmelor, nu se cunoştea ca vulcanul să mai fi erupt vreodată. Şi totuşi, Vezuviul, sau Vesubius cum i se spunea în acele vremuri, înseamnă „cel nestins”. Pe 24 august, anul 79 Î.Hr., vulcanul a demonstrat că numele nu-i fusese dat fără rost în dimineaţa acelei zile, vârful de bazalt al vulcanului a explodat, propulsând în aer un nor de cenuşă încinsă, gaze şi pietre. Două zile aveau să treacă până când soarele a putut lumina din nou regiunea. în numai câteva ore, oraşul Pompei a fost îngropat în lavă şi cenuşă vulcanică.

Cei 2.000 de locuitori care nu au reuşit să fugă din oraş au murit asfixiaţi de gazele toxice. Până seara aveau să se prăbuşească şi pereţii interiori ai vulca­nului, provocând noi distrugeri, inclusiv un torent de lavă vulcanică ce avea să îngroape şi oraşul vecin, Herculaneum. Ultima activitate a vulcanului a avut loc în 1944 – producerea unei noi erupţii este doar o chestiune de timp.

 

Caserta- Palatul Regal

Palatul Reggia Caserta este asezat in orasul cu acelasi nume situat la nord de Napoli la o distanta de 30,8 kilometri. Pana aaici se fac cu masina aproximativ 32 de minute. Palatul si gradinile sale sunt incantatoare. Pana la Caserta sunt 31 de kilometri care se fac in 30 de minute.

Palatul Regal din Caserta

Palatul Regal din Caserta- Napoli

Palatul regal din Caserta si parcul sau sunt incluse in lista celor 50 situri UNESCO ale Italiei, fiind adevarate comori de o frumusete inegalabila. Comandat de catreb Charles III de Bourbon în anii 1700, el a fost construit conform planificarii lui Luigi Vanvitelli, reprezentand un triumf al barocului italian și una dintre cele mai faimoase și mai importante lucrări ale arhitectului napolitan. Vizitatorii de zi cu zi sunt fermecați de frumusețea interioarelor sale și de magnifica arthitectura a exteriorului său.

Curtile sale sunt monumentale, Palatul fiind asezat intr-un frumos parc, fiind destinatia zilnica a mii de turisti. Palatul somptuos este o fuziune ideală și armonioasă intre stilurile altor două reședințe regale: Palatul Regal de la Versailles și Palatul Escorial din Madrid.

 

Related posts

Leave a Comment