India: Tara numeroaselor religii

Religia este un element vital in India de astazi si parte integranta din istoria, artele si monumentele sale. Hinduismul este practicat de majoritatea indienilor. Din el s-au nascut budismul, jainismul si sikhismul. Indienii respecta, de asemenea, si credintele din afara, ceea ce da fiecarei regiuni un caracter aparte; curentele moderne, inclusiv , ashramurile hedoniste; venerarea naturii si alte practici stravechi.

Aceste credinte infloresc, in general, pasnic laolalta. Intr-un sat de pescari tipic isi gasesc locul si un templu, si o moschee, si o biserica. Iar calatorii se pot opri sa priveasca desfasurarea ritualurilor in locurile de cult urbane si rurale sau sa stea de vorba cu localnicii despre credinta lor, fiind mai intotdeauna bine primiti, daca obiceiurile precum descaltatul sunt respectate.

Hinduismul in India

In jur de 820 de milioane de locuitori din India sunt hindusi- aproape 82 %. Dar cu toata raspandirea sa, hinduismul este o religie interpretabila si greu de inteles pentru un nehindus. Hindusimul nu are nici un text sacru, nici o dogma, nici un profet si nu cere nici o forma de ceremonie congregationala; credinciosii nu sunt obligati sa se duca la templu, sa-i dezbata filozofia abstracta, sa-i indeplineasca ritualurile specifice ori sa-i cunoasca limbajul sacru, sanscrita. Ideea reincarnarii si pletora de divinitati sporesc confuzia.

                                               Preot Sadhu, venerator al lui Shiva

Inceputurile credintei religioase pe subcontinent dateaza dinainte de Civilizatia de pe Valea Indusului si denota un respect pentru elementele naturale. Acestea au fost definite de catre pastorii arieni, care venerau Soarele, numit Surya, si care au introdus ideile de religie distincta ce includeau ritualuri precise, sacrificiu si preoti care sa mediteze intre oameni si divinitatile lor. Aceste idei au fost exprimate in cele patru texte vedice compuse in sanscrita timpurie, cantate pe de rost si transmise oral din generatie in generatie. Scrierea se pare ca nu a aparut decat abia prin anul 500 I.Hr.

Textele ulterioare precum Upanishadele sau Brahmanas reflecta noi idei importante: karma spirituala si puterea tot mai crescuta a brahmanului. Karma poate fi inteleasa ca fiind puterea fiecarui gand sau fapta, buna sau rea, a unei persoane de a influenta miscarea spiritului de-a lungul generatiilor. Spiritul trece astfel printr-o serie de renasteri cu diverse grade de suferinta si dorinta, dupa cum sufletul progreseaza sau regreseaza ca raspuns la faptele trecute. Sufletul evadeaza, in final, fie prin nirvana, atunci cand identitatea personala dispare, fie prin moksha, eliberarea finala din ciclul renasterilor. Totodata, pe masura ce aceste idei au devenit mai abstracte, ritualul mai intortocheat, iar sanscrita mai rafinata si ininteligibila, si puterea brahmanilor a crescut. Oamenii de rand s-au simtit exclusi si au fost atrasi de noi religii, simple, concrete; dintre acestea, budismul si jainismul au fost cele mai longevive si au castigat sprijinul negustorilor si al suveranilor. In timpul si dupa perioada clasica Gupta, spiritele locale, zeii si eroii au fost absorbiti in panteonul central al divinitatilor. Treptat, hindusii au inceput sa isi concentreze veneratia asupra uneia dintre acestea, cu evlavie ferventa, cunoascuta ca bhakti. Acest lucru a condus la ritualul elaborat si la formele finale, foarte lungi, ale marilor epopee, precum Ramayana sau Mahabharata. Cea din urma include Bhagavad Gita, un dialog dintre Krishna si Arjuna despre esenta filozofiei hinduse: teoria karmei si a aspiratiei omului spre iubire, lumina si mantuire.

De-a lungul secolelor, filozofia hindusa, ritualul si mitul au patruns aproape in fiecare aspect al vietii credinciosului. Hindusul traieste, in cele mai multe dintre cazuri, in constrangatorul sistem de caste, chiar daca viata moderna sociala si de afaceri pare sa infirme acest lucru. Casatoria este de regula aranjata in interiorul aceleiasi caste, iar zestrele impun aruncarea in vartejul datoriilor, din ce in ce mai accelerat, de cand motocicletele si congelatoarele au fost adaugate matasurilor si bijuteriilor.

Pelerinajele sunt cea mai populara forma a turismului indian, adesea intreprinse in autobuze. Destinatia poate fi unul dintre Cele 7 Orase Sacre sau templul divinitatii alese de credincios. Divinitatea acestea foarte probabil va fi o forma sau o ipostaza a ceea ce poate fi considerat drept familia extinsa a zeilor hindusi, a carei treime conducatoare o constituie Brahma (Creatorul), Shiva (Energia) si Vishnu (Pastratorul).

In pofida definitiei complicate, hiduismul ofera un tipar chiar pentru viata. Exista 4 stadii: copilaria si invatatura, casatoria si intemeierea unei familii, celibatul si meditatia, si in final, renuntarea la toate bunurile lumesti in speranta ca se ajunge la nirvana sau moksha.

 

Budismul in India

In India sunt doar 8 milioane de budisti, totusi, aici este leaganul lui Budha. Buddha a trait in zona Lumbini, astazi Nepal. La varsta de aproape 30 de ani a inceput sa-si puna intrebari despre scopul austeritatii si ascetismului hindus, a renuntat la viata sa plina de privilegii si a plecat de acasa. Cinci ani mai tarziu, Buddha a atins Bodhi (iluminarea), dupa ce a meditat sub un ficus, la Bodh Gaya.

                                                                         Templu budist in New Delhi

Oferind mai mult o privire launtrica decat revelatie divina, Buddha si-a inceput lucrarea misionara, care va dura toata viata sa, cu predica “Punand in miscare Roata Legii”, tinuta la Sarnath.In ea prezinta problema covarsitoare a vietii- dorinta- si solutia sa, Calea de Mijloc (moderatia) si dharma (credinta asa cum este vazuta in adevarata natura a lumii, natura umana, si desavarsirea spirituala). Acestea, impreuna cu sangha (monahismul pentru barbati si femei), pot conduce la tinta: nirvana. Dupa moartea lui Buddha, sanghas i-au continuat invataturile.

Astazi, India are un grup in crestere de neobudisti, cei mai multi fiind fermieri din Maharashtra inspirati de covertirea la budism a lui Dr. Bhim Rao Ambedkar. Dharamsala este salasul lui Dalai Lama, conducatorul budismului tibetan si liderul tibetanilor exilati.

 

Islamismul in India

Cele 120 de milioane de musulmani din India alcatuiesc cea de-a doua mare comunitate religioasa a tarii si a doua comunitate musulmana din lume, dupa Indonezia. Profetul Mahomed a predicat islamismul: un Dumnezeu si o singura comunitate, a carei jihad (datorie sfanta) este sa raspandeasca in lume cuvantul lui Allah, si prin razboi daca trebuie. El a proclamat Mecca drept centrul pelerinajelor si Ka’ba este cel mai sacru altar. La numai 80 de ani dupa aceea, islamismul ajunge in India, in prima dintre numeroasele incursiuni islamice care aveau sa ia sfarsit odata cu venire mogulilor.

                                                         Moscheea Jama din Ahmedabad

O scindarea doctrinala timpurie intre succesorii Profetului a dus la aparitia a doua secte, Sunni si Shia. Cei mai multi dintre musulmanii indieni sunt sunniti. Multi au urmat, de asemenea, calea sufista, o ramura mistica din gandirea islamica, aparuta in secolul al X-lea, opunandu-se curentului principal militarist si habotnic, si ale carei spiritualism, asceza si placere de a sarbatori si a anta se potriveau mult mai bine convertitilor hindusi.

Musulmanii cred, fatalist, in absoluta supunere la vointa lui Allah si in egalitatea dintre viata si moarte- motive pentru care Islamismul a devenit popular atat de repede printre paturile sociale de rand. Coranul, cartea sfanta a islamului, contine revelatiileProfetului, multe asemanatoare cu acelea din Vechiul Testament.

 

Jainismul in India

Cele 4 milioane de jainisti sunt concentrati in partea de Vest, in apropierea muntilor sacri la care sunt datori sa mearga regulat in pelerinaj. Despre fondatorul religiei lor, Mahavira, se crede ca ar fi trait prin secolul al VI-lea dupa Hristos. Un reformator religios, ca si Buddha, el si-a parasit locul de nastere, Patna, si a trait ca un ascet, lipsindu-se de haine, pana ce a dobandit cunoasterea spirituala. A devenit un jina (cuceritor) , iar discipolii sai au fost cunoscuti ca jainisti.

                                                                         In timpul unui ritual jainist

Mahavira i-a invatat pe discipoli ca Universul este infinit,  nu creat, si ca jivas (sufletele) sunt prezente in toate lucrurile. Prin urmare, jainistii cred in ahimsa (respectul pentru toate formele de viata) , care impune vegetarianismul strict. Nu exista secte jainiste. Rigurosii sectanti”invesmantati in cer” sau “digambara” refuza orice fel de posesie si cred ca numai barbatii sunt capabili de a atinge moksha. Secta calugarilor invesmantati in alb, shvetambara, este mai putin stricta. In India de astazi, jainistii sunt comercianti de succes si pot face substantial donatii spitalelor, scolilor si bibliotecilor.

 

 

 

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.