Lectura Verii 2018- Zorba Grecul de Nikos Kazantzakis

Cu totii am auzit de Zorba Grecul fara sa fi citit macar un singur pasaj din aceasta carte. Cu toate acestea, in toate concediile din Grecia, figura lui Zorba revine inevitabil in subconstientul nostru de fiecare data. Intr-un sejur in Atena anul trecut am cumparat cartea de la un mic librar.

De la celebrul film realizat in 1964 de Mihalis Kakoyannis si incununat cu 3 premii Oscar -, cu acest titlu a intrat in constiinta publicului de pretutindeni romanul lui Nikos Kazantzakis Viata si peripetiile lui Alexis Zorbas. Pentru tanarul narator intelectual, intalnirea cu Zorbas, intr-o dimineata cetoasa, pe tarmul Greciei continentale, se dovedeste providentiala: calauzit de noul sau prieten, acesta descopera atat frumusetea aspra a unei umanitati atemporale, cat si raspunsul la intrebarile metafizice care il condamnau la inactiune. Asemenea lui Falstaff sau lui Sancho Panza, Zorbas ii ofera o noua cheie a intelegerii lumii. Datorita lui, naratorul indrazneste sa caute dragostea; alaturi de el, asista neputincios la spectacolul violentei si al mortii.

Cartea poate fi comandata aici.

Romanul povesteste despre prietenia pe care a avut-o cu un grec plin de viata in varsta de 60 de ani, un aventurier, un muzician, bucatar, povestitor, dansator…si multe alte ocupatii..El era Zorba, descris de narator drept “omul pe care atat de mult il cautam in zadar”.

Ei petrec un an impreuna in Insula Creta, intr-un loc in care Zorba gestiona o mina de lignit pe care naratorul o finantase din dorinta de a intra in contact cu barbatii din clasa muncitoare, ale caror moduri de viata simple si oneste naratorul le admira, dar pe care nu le putea reproduce.

Naratorul era un intelectual, situatie pentru care nu de putine ori era luat peste picior si catalogat drept un soarece de biblioteca. Astfel ca el decide sa lase cartile deoparte si sa se transforme in afacerist, intr-un om al actiunii.

Acesta este punctul de plecare in propria transformare a vietii, este momentul in care inchiriaza o mina de lignit parasita intr-un satuc al Insulei Creta.

In timp ce se afla intr-o cafenea in Portul Pireu, el este interpelat de Alexis Zorbas, un muncitor batran care printre altele ii marturiseste ca in trecut a fost maistru in mine.

Cucerit de simplitatea si pofta de viata a lui Zorbas, tanarul intelectual il angajeaza pe loc oferindu-i postul de supraveghetor al minei proaspat inchiriate.

Intre ei se leaga o stransa prietenie, astfel ca batranul taran ii arata tanarului intelectual ca fericirea nu se ascunde in cartile de filozofie, ci in lucrurile simple si marunte carora nu le acorzi atentie in viata de zi cu zi.

Alexis nu este un personaj simplu, ci unul extrem de simplu. Nu este scolit, insa dispune de aceea inteligenta nativa incredibila reusind astfel sa conceapa raspunsuri simple, de cele mai multe ori amuzante si mai ales transante la mai toate intrebarile si framantarile metafizice ale tanarului narator- Replicile lui Zorbas constituie de altfel intreg deliciul acestei lecturi.

Zorbas e un om cu adevărat liber, călătorește după bunul său plac, nu are un loc căruia să-i zică casă, nu are constrângeri de nicio natură și cu toate acestea se consideră un om fericit. Iute la mâine, cu o fire explozivă, Zorbas suferă și se bucură cu aceeași intensitate, găsește bucuria într-un pahar de vin, în muzica cântată la santuri iar atunci când simte că nu se poate exprima cu ajutorul cuvintelor dansează de unul singur.

“Pricepeam că Zorbas ăsta era omul pe care-l căutam fără nădejde de-atâta amar de ani; o inimă vie, un suflet mare, neșlefuit, care avea buricul legat de maica lui, Pământul. Ce însemna artă, dragoste de frumos, puritate, patimă – muncitorul ăsta mi le lămurise cu cele mai simple vorbe. Mă uitam la mâinile lui tăbăcite de săpatul la cazma, pricepute să cânte la santuri – pline de bătături și zbârcituri, deformate, nervoase. Desfăcură cu mare grijă și gingășie, de parc-ar fi dezbrăcat o femeie, desaga și scoaseră din ea un santuri vechi, cu o mulțime de coarde, cu podoabe din bronz și fildeș și cu o fundă de mătase roșie în vârf. Degetele lui groase îl mângâiară încet, pătimaș, ca pe o femeie. Apoi îl înveli la loc, cum învelim trupul iubit să nu înghețe de frig.

Zorba Grecul e un roman ce uimește prin simplitatea sa, e un roman ce are efectul de a-ți ridica moralul instant și de a te pune pe picioare, oricât de lipsit de poftă de viață ai fi.

Cei care calatoresc pe Insula Creta, in special cei ce se cazeaza la Heraklion, pot lua contact cu locurile in care s-a nascut si in care este ingropat autorul.

Sa ne descretim fruntile cu acest clip in care Anthony Quinn il invata sirtaki pe Nikos Kazantzakis in celebrul film:

Lectura placuta!

 

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.