Madrid: Impresii, poze reale si detalii importante din Capitala Spaniei

Plecasem din Bucuresti de pe Aeroportul Otopeni spre Tenerife. Aveam de facut o escala la Bergamo, dupa care o noapte la Madrid. Am avut la dispozitie 2 zile in care sa ne plimbam pe strazile Madridului si sa susprindem cele mai frumoase lucruri din oras. De pe Aeroportul Barajas am circulat catre Plaza de la Independencia din centrul Madridului cu autobuzul Express al carui tarif este de 5 euro per segment.

                                                            Plaza de la Independencia

Impresii din Madrid

Intins pe Meseta, podisul Spaniei centrale, Madridul este amplasat perfect pentru s-ai putea indeplini functia de coordonare a celor 18 regiuni autonome ale Spaniei.Orasul nu are un trecut foarte indepartat, fiind capitala a Spaniei doar din anul 1561, cand Regele Filip al -2-lea a mutat aici Curtea de la Toledo. In martie 2004, Madridul s-a intiparit dureros in constiinta lumii, ca urmare a atentatelor devastatoare cu bomba din gara Atocha ale extremistilor islamici. Identitatea culturala a Madridului s-a impus in constiinta mondiala partial multumita proiectelor culturale ambitioase din cadrul itinerariului Paseo del Arte. Orasul este cosmopolit, cu mancare excelenta,moda si viata de noapte. Gandeste-te la numeroasele hoteluri sin la excelentul sistem de transport si vei avea toate ingredientele pentru un sejur foarte placut. Madridul este cea mai inalta capitala din Europa, fiind situat la o altitudine de 646 metri, iar clima cea mai placuta este in timpul primaverii si toamnei.

De-a lungul bulevardelor Salamanca, la nord de Parque del Retiro, se afla magazine cu ateliere sic. Cluburile pline viata si barurile tapas umplu strazile inguste ce pornesc din Plaza del Angel. La Nord-Est, pe Paseo de la Castellana sunt cladiri moderne de birouri. Paseo dela Castellana face legatura cu Paseo del Prado, formand axa principala nord-sud din oras. Noi am ales pentru a servi cerveza si jamon, localul foarte accesibil la pret numit Museo del Jamon (foto jos)

                                                                 Museo del Jamon

 

Madridul Modern

                                                    Zgarie Nori in Madrid- 1

Zgarie Nori In Madrid -2

Cele mai importante obiective turistice din Madrid

Palacio Real

FĂRĂ A FI UNUL DINTRE CELE MAI ARMONIOASE SAU RAFINATE palate ale Spaniei, Palacio Real (Palatul Regal) se distinge prin opulenţă. Plin de excesele decorative ale secolelor al XVIII-lea şi al XlX-lea, palatul dezvăluie câte ceva din caracterul monarhilor care l-au comandat. Amplasat pe fortăreţe maure din secolul al IX-lea, a devenit reşedinţă regală în 1561 şi a fost reconstruit în 1734 după un incendiu devastator. Trei arhitecţi italieni şi mai mulţi artişti francezi au contribuit la terminarea construcţiei în 1764. Palatul este mai ales un produs al curţii de Bourbon (vezi pag. 34), iar mobilierul este aproape în totalitate în stil original baroc sau rococo din secolul al XVIII-lea. Regele Alfonso al Xlll-lea a trăit în acest palat până la exilul din 1931, când republicanii au preluat puterea. în pre­zent, palatul este folosit doar pentru ceremonii de stat.

                                                            PALACIO REAL- MADRID

De la intrarea din faţa catedralei, treci într-o curte vastă, în spa­tele căreia o scară impunătoare duce la apartamentele regale. Materialele prin­cipale de construcţie din exterior au fost piatra albă şi granitul din Sierra de Guadarrama, în timp ce în interior marmura se întinde pe suprafeţe impresionante. Holul Halebardierilor (gărzile regale), cu tavanul pictat de Giovanni Battista Tiepolo (1696- 1770), duce la opulenta Sală a Coloanelor, în care pereţii sunt deco­raţi cu tapiserii flamande din secolul al XVII-lea, iar sculpturile simbolizează planetele. Aici a fost depus corpul dic­tatorului Franco în 1975 şi tot aici, în 1985, a avut loc ceremonia oficială în care Spania s-a alăturat Comunităţii Economice Europene.

Apoi, vei intra în cea mai somp­tuoasă încăpere, Sala Tronului, unde tavanul pictat de Tiepolo, înfăţişând „Apoteoza monarhiei spaniole”, priveşte în jos spre mobilier napolitan, candelabre veneţiene, oglinzi şi ceasuri din San lldefonso de la Granja  şi lei de bronz de Boticelli.

                                                                  SALA TRONULUI

 

De aici, mergi să vezi Apar­tamentele Regelui, sala de recepţii, sala de mese, vestiarul şi dormitorul, fiecare dintre acestea fiind pline de obiecte şi mobile preţioase, multe franceze. Printre tablouri se află şi portretul făcut de Goya lui Carol (Carlos) al IV-lea şi soţiei sale, Maria Luisa. în Sala de Masă, vei observa ceasul extraordinar făcut din mar­mură, bronz şi mahon, cu o dantelă­rie de diamante. Extravaganţa rococo a vestiarului a fost creată de decora­torul italian Gasparini. Combinaţia de mătase, aur, decoraţiuni din argint atârnate pe pereţi, podeaua de mar­mură cu modele florale elaborate şi tavanul ornat cu stucaturi creează cadrul adecvat pentru ceremonia zil­nică în care regele era îmbrăcat în faţa curtenilor săi. Dormitorul, acum mobilat ca o cameră de zi, cu mobilă albă şi aurie în stil Empire, are tavanul pictat de Vicente Lopez şi conţine numeroase referiri la ordinele reli­gioase şi onorifice întemeiate de Carol (Carlos) al lll-lea.

                                                                   Palacio Real- Apartamentele

Apoi vei vedea unele dintre cele mai deosebite încăperi, începând cu Camera de Porţelan, o sală mică ai cărei pereţi cu panouri din porţelan fusese proiectată ca salon de fumat. Atelierul Buen Retiro, înfiinţat de Carol al lll-lea, fusese producătorul panourilor, decorate cu struguri, ghirlande şi flori. Alături este Camera Galbenă, ornată cu tapise­rii fine, unde doamnele stăteau pe scaune cu incrustaţii de Dugourc şi mâncau ciocolată şi alte dulciuri, în timp ce domnii pufăiauîn salonul de fumat alăturat

Acum urmează apogeul: Sala de Bal. Vastă şi ornamentată, a fost creată în 1879 de Alfonso al Xll-lea din trei săli de bal mai mici cons­truite pentru soţia lui Carol al lll-lea. După moartea ei prematură, Carol a închis sălile, care au rămas încuiate mai mult de o sută de ani. în pre­zent, este folosită pentru banchete, având 150 de locuri pentru invitaţii care pot admira picturile de pe tavan ce-l înfăţişează pe Cristofor Columb anunţând descoperirea Lumii Noi în faţa regelui Fernando şi a reginei Isabel. Pe pereţi sunt tapi­serii flamande din secolul al XVI-lea, sala fiind decorată şi cu vaze imense, chinezeşti şi franţuzeşti.

                                                                Palacio Real- Sala de Bal

 

Sala de Muzică are o colecţie rară şi neobişnuită de instrumente cu coarde făcute de geniul lutier Antonio Stradivarius (1644-1737). Instrumentele sunt folosite ocazio­nal în concerte particulare organi­zate de actuala regină, Sofia, o mare melomană. Admiră neapărat şi chi­tara de sidef ce datează din 1796. După ce vizitezi Camera de Argint, unde se află o colecţie mai degrabă restrânsă de argint, vei ajunge la Capilla Real (Capela Regală). Coloane colosale de marmură susţin proiectul neoclasic, poleite şi strălu­citoare, al lui Ventura Rodriguez. Ultimele patru camere mai mici sunt apartamentele reginei Marfa Luisa. Printre acestea se află un salon din porţelan pentru fumat, o cameră de chinezării şi un studio minunat cu incrustaţii de marmură şi panouri de tavan din mătase pictată.

 

                                                         Palacio Real- Sala Muzicii

 

Plaza Mayor

Această plimbare te poartă spre inima Madridului istoric, unde străzile întortocheate trec pe lângă biserici şi baruri tapas, servindu-ţi drept introducere în istoria regalităţii spaniole. Parcurge traseul şi ziua, şi noaptea, pentru că ambianţa se schimbă radical. Incepe plimbarea în Piaza Mayor, o piaţă maies­tuoasă, cu porticuri, construită la începutul sec al XVII-lea, în calitate de centru al Madridului Habsburgic. Lucrările s-au desfăşurat în timpul lui Filip al lll-lea, a cărui statuie ecvestră pri­veşte spre piaţă, şi au fost conduse de Juan Gómez de Mora. Cea mai izbitoare clădire este Casa de la Panadería (1672), construită în stilul căsuţelor de turtă-dulce, care găzduieşte Breasla brutarilor. Frescele inedite de pe pereţii acesteia ale lui Carlos Franco sunt al treilea rând de pictură ce a acoperit faţada. Vizavi se află Casa de la Carnicería (Breasla măcelarilor) şi găzduieşte birourile municipale şi cen­trul de informare pentru turişti. Pieţele din zilele săp­tămânii, luptele cu tauri şi auto-da-fé-urile (proces şi execuţie al ereticilor), care umpleau cândva piaţa, au dispărut între timp. în prezent, acesta este doar un loc popular de întâlnire.

                                                                                                          Plaza Mayor

 

Ieşi din piaţă prin arcul din colţul de nord-est care te duce în Calle de Ciudad Rodrigo. Pe stânga, vei vedea faţada verde de fier forjat a Mercado de San Miguel, care era cândva o piaţă ali­mentară, iar acum a devenit o mare hală alimen­tară la-o la stânga pe strada aglomerată Caile Mayor şi vei ajunge în curând în fermecătoarea piaţă istorică Plaza de la Villa O. Pe latura din dreapta a acestei pieţe în pantă se află Ayuntamiento sau Casa de la Villa (primăria), pro­iectată în 1640 de Juan Gómez de Mora, ca sediu al consiliului orăşenesc şi al închisorii. în faţa ta, se află Casa de Cisneros, o reconstrucţie a unui palat din sec al XVI-lea, iar pe stânga se află Torre de los Lujanes, ce datează din sec al XV-lea şi a fost în 1846 locul de naştere al compozitorului Federico Chueca, iar acum face parte din universitate. Tumul are în vârf arcuri în stil mudejar, iar în deschiderea spre strada îngustă Calle del Codo, o intrare cu arcadă în formă de potcoavă.

Revino în Calle Mayor, ia-o la stânga şi mergi până la capătul străzii. Pe măsură ce mergi, vei vedea împrejurimile Madridului dispărând în zare şi amintindu-ţi astfel de înălţimea la care este situat oraşul. în curând, în faţa ta vor apărea formele albe şi masive ale Catedralei de Nuestra Señora de la Almudena (tel. 91 542 22 00). Catedrala a fost construită în 1985-1992, dar primele sale planuri au fost făcute cu un secol înainte. Traversează Caile de Bailén dacă vrei să vizitezi interiorul, o combina­ţie ciudată de piatră albă pură, picturi ţipătoare ale tavanului şi capele laterale de un gust îndoielnic. Lângă catedrală se află marele Palacio Real . Revino la colţul dintre Bailén şi Mayor şi coboară pe scările de lângă Capitanía General, construită sub forma unui palat în 1611 şi care găz duieşte în prezent o instituţie militară. Oraşul coboară brusc aici şi te vei găsi curând privind înapoi în sus la viaductul (1934) înalt de pe Caile de Bailén. Ocoleşte partea din spate a palatului prin parcare, iar apoi ia-o la dreapta pe Caile de la Villa, ca să ajungi pe Caile de Segovia.

Vizavi se va vedea domul de la Capilla del Obispo (Plaza de la Paja, tel. 91 365 48 71), ce datează din sec al XVI-lea şi este singura capelă gotică din Madrid aflată în curs de restaurare în prezent Mergi înspre ea pe Costanilla de San Andrés până în Plaza de la Paja, o piaţă destul de rezidenţială cu câteva baruri şi restaurante. în Evul Mediu, acesta era centrul comercial al Madridului. Coteste la stânga pe Calle Principe Anglona, ca să vezi de aproape Biserica San Pedro. Tumul său în stil mudejar din sec al XlV-lea a înlocuit minaretul unei moschei aflate cândva acolo. Revino în Plaza de la Paja, traverseaz-o şi mergi pe Calle Redondilla. Aceasta se termină în Calle de Bailén, unde vei coti la stânga spre San Francisco el Grande 0 o bazilică în stil neoclasic . Construită între 1762-1784, biserica are o pictură de Goya ce îl înfăţişează pe San Bernardino şi o cupolă bogat pictată.

                                                                 Plaza de la Paja

Mergi pe Carrera de San Francisco (îndepăr- tându-te de biserică) până la Plaza de Puerta de Moros. în stânga ta se va înălţa clădirea barocă a Iglesia de San Isidro  şi Biserica San Andrés. Ambele străjuiesc o piaţă liniştită flancată de o frescă în stil trompe l’oeil din perioada contempo­rană. Treci pe lângă San Andrés până în Piaza de Humilladero şi coteşte la stânga pe Calle Cava Baja. Poţi să te opreşti pentru o băutură răcoritoare la unul dintre restaurantele şi barurile mici cu faţade cu panouri de lemn care te vor însoţi pe tot drumul până în Plaza de Puerta Cerrada. Sau poţi traversa spre strada animată Calle de Cuchilleros 0, unde sunt şi mai multe baruri şi cafenele, înainte de a urca treptele arcuite ce duc în Plaza Mayor. ■

Filateliştii şi numismaţii se întâlnesc duminica dimineaţa în Plaza Mayor, ca să facă schimb de piese de colecţie

 

                                            Primaria din Madrid (Casa de Villa)


 

 

Muzeul Prado

CEL MAI CUNOSCUT MUZEU DIN MADRID DEŢINE UNELE DINTRE cele mai importante colecţii de pictură clasică din lume şi este pentru mulţi turişti motivul principal pentru a vizita oraşul. Colecţia amplă de 8.600 de tablouri conţine o mulţime de capodopere şi este uşor de absor­bit dacă te concentrezi pe un număr restrâns de perioade. Dacă nu poţi face decât o singură vizită la Prado, alocă-i cel puţin trei ore şi evită aglo­meraţia de la sfârşitul săptămânii. O ingenioasă aripă nouă a muzeului, creată de Rafael Moneo, a fost în cele din urmă inaugurată în 2007.

                                                                                            Muzeul Prado

Aripa nouă include galeriile interioare ale Bisericii Los leronimos, care a fost, în mod controversat, demolată şi reconstruită. Acum se află deasupra unor galerii subterane care sunt legate de clădirea principală Villanueva, pe sub un acoperiş-grădină. Aripa nouă are spaţii mărite pentru expoziţiile temporare, precum şi o cafenea spa­ţioasă şi o zonă comercială. Biletele pentru vizitatorii individuali se vând la Puerta de Goya, iar accesul se face fie prin intrarea principală din faţă, Puerta de Velâzquez, fie prin spate – Puerta de los leronimos. Muzeele îşi schimbă des modurile de prezentare, aşa că lucrurile descrise aici ar putea să se schimbe. Sursa acestui incredibil corp de Tiţianlucări a fost familia regală spaniolă care a comandat si colectionat cu pasiune opere de arta secole de-a rândul. în afara marilor pictori spa­nioli ca Velăzquez, Goya, Ribera şi Zurbarân (vezi pag. 47), Prado are colecţii importante cu creaţii ale maeştrilor italieni (inclusiv Tiţian şi Tiţian) şi ale artiştilor flamanzi. Multe dintre lucrările artiştilor flamanzi au fost colecţionate de Filip al ll-lea, un mare iubitor de artă al cărui gust fusese influenţat de arta flamandă. Atât el, cât şi tatăl său, Carol al V-lea, l-au preferat pe Tiţian (d. 1576), Filip al IV-lea l-a ales pe Diego Velăzquez (1599-1660) ca pictor de Curte, iar Carol al lll-lea l-a numit în această postură pe Francisco de Goya (1746-1828). în 1819, Fernando al Vll-lea a deschis colecţia pentru public (în această clădire, proiectată de Juan de Villanueva, 1739-1811).

 

                                                          Muzeul Prado- Puerta de la Goya

 

 

                                                           Puerta del Velazquez

 

Parque del Retiro

MADRIDUL NU ESTE CEEA CE SE CHEAMĂ UN ORAŞ VERDE, DAR ACEST parc de 142 de hectare reprezintă un minunat spaţiu de relaxare. în sec. al XVII-lea, parcul înconjura palatul lui Filip al IV-lea. în prezent, se află convena­bil de aproape de zona principală de muzee a oraşului şi este cadrul perfect în care să-ţi revii după provocările fizice şi mentale ridicate de vizita la muzee.

Parcul a fost creat în 1636 de Conde-Duque de Olivares, iar grădi­nile, crângurile, fântânile, statuile şi aleile iniţiale se păstrează în conti­nuare. Tot ce a mai rămas din palat este Casón del Buen Retiro, acum o anexă la Prado, cu o expoziţie selectă de picturi şi sculpturi spaniole din sec. al XlX-lea (tel. 91 330 28 00, e închis lunea şi ar putea fi închis şi pentru renovare). Clădirea se află la intrarea în parc prin Calle de Alfonso XII, chiar în spatele muzeului Prado şi al clădirii Iglesia San Jerónimo el Real.

                                                                  Parque del Ritiro

In parc, te poţi plimba cu trăsura, poţi să te dai cu barca pe Lacul Estanque, sa urmaresti piese de teatru pe strada, sa asculti un concert , sa vizitezi si o expozitie sau sa te plimbi pur si simplu. Acesta este un loc popular de intalnire pentru madrileni,mai ales duminica. Statuia ecvestra de lângă lac îl înfăţişează pe Alfonso al Xll-lea (a domnit între 1874 şi 1885), care nu a fost unul dintre cei mai iluştri conducători ai Spaniei, ci unul dintre cei mai tineri – a murit la doar 28 de ani. La sud de Prado, în colţul îndepărtat de sud-vest al parcu­lui, se află Real Jardín Botánico (Grădina botanică regală), înfiinţată în 1774. Grădina are aproximativ 30.000 de plante, dintre care unele exotice şi sere străvechi proiectate de Juan de Villanueva (1739-1811). Tot în jumătatea de sud se află şi Palacio Velăzquez (tel. 91 573 62 45, închis marţea) şi pereţii de sticlă ai Palacio de Cristal (tel. 91 574 66 14, închis marţea). Ambele palate găzduiesc expoziţii de artă contemporană. în apropiere se află un bazin şi o peşteră, iar la capătul sudic îndepărtat al parcu­lui sunt grădinile de trandafir.

 

Museo Nacional Centro de Arte Reina Sofia

MUZEUL Şl CENTRUL NAŢIONAL DE ARTĂ CONTEMPORANĂ SE AFLĂ în partea de sud a Madridului central, vizavi de gara reconstruită Atocha. Reina Sofia a fost deschis în 1986, în ton cu frenetica movida, animată de libertate artistică şi personală, şi găzduieşte tabloul „Guernica” al lui Picasso. în 2005, a fost construită o aripă nouă, concepută de aclamatul arhitect francez Jean Nouvel. Având formă triunghiulară, aceasta găzduieşte expoziţii temporare, o bibliotecă, un auditoriu şi un res­taurant supervizat de celebrul bucătar Sergi Arola, în jurul unui atrium cen­tral acoperit de un tavan cu zăbrele.

                                                                               Museo Nacional Centro de Arte Reina Sofia

Clădirea principală este un spital transformat din secolul al XVIII-lea, cu pereţi albi imaculaţi şi lifturi exterioare transparente. Colecţia permanentă din sec. al XX-lea- al XXI-lea este foarte bogată în lucrări de artă spaniole, dar mai puţin în ceea ce priveşte cele ale artiştilor din alte ţări. Ca să începi cu modernismul, urcă la etajul 2, unde sălile cu expo­nate te conduc de la începutul sec. al XX-lea până la al Doilea Război Mondial. La începutul secolului, cele două centre principale ale activităţii artistice din Spania – Euskadi (Ţara Bascilor) şi Catalunia – au produs o pleiadă de artişti: Ignacio Zuloaga, Francisco Iturrino; Hermenegildo Anglada-Camarasa şi alţi postimpre- sionişti. Sălile 3 şi 4 te plimbă prin cons­tructivism, cubism şi dadaism. Priveşte coloritul puternic al lui Robert Delaunay (1885-1941), al soţiei sale, Sonia, şi al mexicanului Diego Rivera. Delectează-te cu for­mele geometrice ale lui Joaquín Torres García (1875-1949). Numele faimoase pe plan mondial ale perioa­dei sunt Juan Gris, Pablo Gargallo, Pablo Picasso şi Joan Miró, care sunt expuse în încăperile de legătură. Sălile 5-8 prezintă agitatul context al tabloului „Guernica” (1937) prin intermediul unor fotografii, schiţe şi lucrări ale contemporanilor lui Picasso: Joan Miró, Alexander Calder, Julio Gonzaléz şi Albert Sánchez. în cele din urmă, vei ajunge chiar în faţa picturii în toată splen­doarea ei monocromatică, flagelată. Guernica” a fost pictată în momente de furie turbată după ce avioanele germane au bombardat oraşul basc Guernika. Alte exponate prezintă minunat cariera lui Miró, printre acestea fiind numeroase sculpturi expresive ca „Pájaro Lunar” (1966), o fiinţă imensă din bronz negru.

                                                           Guernica – Picasso -1937

 

 

Museo de America

MADRIDUL NU A AVUT UN MUZEU PUBLIC DEDICAT FOSTELOR COLONII spaniole din America Latină până când nu s-a deschis Museo de América în 1993, care a reunit un mare număr de documente dispersate şi le-a expus sub acelaşi acoperiş. Prezentarea este ingenioasă, dar se limitează la per­spectiva colonistului. Nu există nicio menţiune referitoare la atrocităţile şi exploatarea de care s-au făcut vinovaţi spaniolii, iar popoarele băştinaşe apar mai degrabă ca nişte curiozităţi exotice.

 

                                                           Museo de America

 

Acestea fiind spuse, cele 2.500 de exponate sunt prezentate în moda­lităţi inventive. Partea principală a colecţiei vine de la Cabinetul Regal, dar alte obiecte au fost cumpărate sau donate: guvernul columbian a dat fabulosul tezaur Quimbayas. Sala 1 este dedicată călătoriilor exploratorilor, cronicarilor spanioli, inclusiv Cristofor Columb, o cameră de studiu din sec. al XVIII-lea recon­stituită şi hărţi fascinante. De ase­menea, aici se găsesc gravuri, picturi şi artefacte uimitoare, precum pălă­riile din pene amazoniene, fantas­tica mantie cu pene Paracas, aur Costa Rican Diquis şi piese antice coloniale. Partea centrală a colecţiei hispa­nice umple prima jumătate a pri­mului etaj în sălile 2 şi 3. Este aran­jată pe teme: naştere şi moarte;locuinţe şi unelte. Poţi admira figuri ceramice din Colima, Mexic, sculp­turi maya, obiecte de jad olmece, frumoase piese din culturile Golfului Mexic, textile chiliene, artefacte inca, ceramică din Ecuador, ornamente din aur din Columbia şi Costa Rica, coşuri împletite de indieni hopi şi chumash şi o enormă canoe din Amazon. Fantastice tablouri mexicane din sec. al XVIII-lea ilustrează Conquista (Cucerirea), iar mobila chinezească subliniază legăturile maritime cu Filipine, o altă colonie spaniolă.

Cele mai preţioase exponate ale muzeului sunt cele ce se referă la tradiţiile religioase ale societăţilor americane prehispanice şi se găsesc la etajul superior (uneori închis pentru a permite desfăşurarea unor expoziţii temporare). Aici se găseşte Stela maya a Madridului (piatră incrustată), tezaurul columbian de aur Quimbayas, manuscrisul code­xului din Tudela (1553) şi, mai pre­sus de toate, codexul Trocortesiano (sec. al Xlll-lea—al XVI-lea), unul din­tre cele patru manuscrise maya ce mai există în lume.

Lângă măreaţa clădire a muzeului se află surprinzătorul Faro de Moncloa (Farul din Moncloa, Avenida Reyes Católicos, tel. 91 722 04 00, închis lunea), un turn cilindric de oţel ce se înalţă la peste 76 m, proiectat de Salvador Pérez Arroyo în 1992. Urcă cu liftul pe platforma de observaţie pentru a admira imagini superbe ale Madridului.

El Escorial

Mănăstirea-palat a lui Filip al ll-lea, acum un loc popular pentru excur­sioniştii madrileni, se apleacă peste micul oraş San Lorenzo de El Escorial. Regele a vrut ca palatul să restaureze gloria dinastiei habsburge, dar, în acelaşi timp, să fie şi un loc unde să se poată retrage într-o exis­tenţă mult mai contemplativă decât cea pe care o putea duce în Madrid. Construcţia clădirii a fost înce­pută de Juan Bautista de Toledo în 1563 şi terminată rapid de elevul său Juan de Herrera, în 1584, cu aportul constant al regelui. Este grandios, dar auster şi se potriveşte cu decorul mohorât. Stilul a fost pe gustul lui Filip al ll-lea, însă reflectă o reacţie amplă la moda decoraţi uni lor din timpul domniei lui Carol al V-lea.

                                                              El Escorial de Madrid

Dacă îl vizitezi în timpul iernii, s-ar putea să ai şanse să vezi zăpadă pe jos, pentru că te afli la o altitu­dine de 1.028 m. Indiferent de sezon, priveliştea de la cele 2.673 de ferestre este sublimă şi cuprinde totul, de la gardurile îngrijite până la munţii din depărtare. Micul oraş San Lorenzo are un număr mare de hoteluri şi restaurante. Vei fi bucuros că este aşa, pentru că Escorial este un vast labirint de patio, coridoare, holuri, scări şi capele care impun o vizită de cel puţin trei-patru ore.

Trebuie să urmezi o rută prestabi­lită în jurul clădirii: este bine semnali­zată şi panourile informative dau descrieri atât în spaniolă, cât şi în en­gleză cu privire la principalele obiec­tive din fiecare cameră. Primul lucru pe care il vei observa cand intri in palat este seria de tapiserii numita Golden Tapestry si masiva lucrare a lui El Greco” Martyrdom of St. Matthew”. De aici vei cobori la Museo de Arquitectura, care oferă o gamă imensă de desene arhitecturale, planuri, modele şi exemple de metode de tâmplărie folosite pentru foişoare. Următorul este Museo de Pinturas (Muzeul de Pictură), care găzduieşte capodopere italiene, spaniole şi flamande. Aici vei găsi opere ale lui Tiţian, Tintoretto, Veronese, Van Dyck şi Rubens. Printre acestea, caută celebra luminozitate a creaţiei „Archangel St Michael”, a lui Luca Cambiaso (1527-1585), şi tripticul realizat de Michel Coxcie (1499-1592). Dacă ai fost la Muzeul Prado, poate vei recunoşte „Coborârea de pe cruce”, de Rogier van der Weyden. Cu toate acestea, este o reproducere inferioară. Locul de onoare ii este acordat tablului Calvary.

Fresca din Bblioteca regala realizata de Tibaldi- Real Monasteriob de San Lorenzo de El Escorial

 

Santiago Bernabeu- Vizitarea stadionului legendarei echipe de fotbal Real Madrid.

 

                                                               Santiago Bernabeu

 

 

Vincente Calderon- Vizitarea stadionului echipei Atletico Madrid

                                                                                    Vincente Calderon

 

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*