Marile organizatii teroriste (Partea 1) – Al Qaeda

Atentatul din cursul zilei de ieri din Manchester a constat intr-o pueternica explozie in timpul unui concert. In urma deflagratiei au rezultat 22 de morti si 60 de raniti. Este cel mai mare atentat desfasurat pe teritoriul englez de dupa cel de la Londra din 2005. Pe fondul consternarii dupa atacul de ieri, am hotarat sa deschidem o serie de articole in care sa vorbim despre organizatiile teroriste cele mai cunoscute in istorie. Ce este terorismul? Cum este organizat?  Ce ideologii se ascund in spatele actiunilor acestuia?

Asadar, astazi vom incepe cu cea mai importanta dintre ele, Al Qaeda.

Istoric, idologie, organizare

Al Qaeda- Organizaţia teroristă a fost înfiinţată de Usamah Bin Ladin în jurul anului 1990, cu scopul de a-i unii pe voluntarii arabi care luptau în Afganistan contra ocupaţiei sovietice. Se ocupa cu recrutarea, transportul şi antrenarea extremiştilor islamici suniţi, care luptau în mişcarea afgană de rezistenţă; familiile celei plecaţi la luptă erau sprijinite financiar. Scopul actual este de a înfiinţa un stat islamic pe întreg cuprinsul lumii.

Cooperează cu alte grupuri islamice extremiste în vederea destabilizării şi răsturnării guvernelor ne-islamice şi pentru îndepărtarea occidentalilor din lumea musulmană. într-o declaraţie dată la 23 februarie 1998, sub titulatura Frontului Islamic Mondial pentru Jihad împotriva Evreilor şi Creştinilor, se spunea că este datoria tuturor musulmanilor să ucidă, oriunde, cetăţeni americani, militari sau civili şi pe aliaţi lor. După aceea, intr-un interviu acordat lui Salah Najm, Bin Ladin a nuanţat puţin iucrurile, declarând că face distincţie între bărbaţi, femei, copii şi bătrâni, dar bărbaţii, iară excepţie sunt luptători. Nu este importam dacă sunt militari, lucrează în domeniul informaţiilor sau doar plătesc impozitele, ei reprezintă duşmanul şi trebuie ucişi. Aceste declaraţii au provocat vii reacţii în lumea arabă: „Al Qaida nu este autorizată să vorbească în numele musulmanilor”’ în Akhbar Al-Arab, ziar diri EAU; „o mărturie este cea mai completă dovad㔑 în cotidianul iordanian Al-Ra 7, din 9 octombrie 2001.

Ai – Qaida are structura clasică a unei organizaţii islamice, condusă de un emir în persoana lui Bin Ladin, ajutat de un Consiliu ai shurei, format din aproximativ doisprezece membrii Principalele lui ajutoare şi membri ai Consiliului, sunt: Muhammad Atef, alias Abu Hafs al-Masri, succesorul desemnat al lui Bin Ladin, principalul responsabil cu pregătirea şi antrenamentul de luptă al membrilor Al Qaida.

Ayman al-Zawahiri, de profesie medic, membru şi în conducerea grupului Jihadul Islamic Egiptean, prim adjunct al lui Ban Ladin, responsabil cu conducerea operaţiunilor armate. S-a căsătorit în jurul datei de 10 septembrie 2002 cu văduvele unui luptător ucis în Afganistan. Soţia, băiatul şi una din fete, i-au murit în cursul unui bombardament american în Afganistan. Pe 2 octombrie 2002, Agenţia France Presse a transmis că Ayman al-Zawahiri ar fi fost ucis de comandouri neidentificate, într-o’ regiune muntoasă a Afganistanului, aflată la graniţa cu Pakistanul.

Zayn al-Abidin Muhammad Husayn, alias Tariq, alias Abu Zubaydah, director al departamentului afacerilor externe.

Jamal Ahmed al-Fadl, care a fost un timp casierul personal al lui Ban Ladin, a declarat unei Curţi federale, în Manhattan, New York, în februarie 2000, că Al Qaida este organizată ca o corporaţie modernă, cu comitete financiare şi de investiţii şi cu o reţea de afaceri profitabile.

Principalele comitete răspunzătoare de buna funcţionare a organizaţiei sunt: Comitetul de studii islamice, care se ocupă de conducerea activităţilor organizaţiei în conformitate cu legea’ islamică; Comitetul financiar, are sub control companiile subsidiare şi alte activităţi lucrative, se ocupă de asemenea şi de deplasările membrilor organizaţiei; Comitetul militar, responsabil de pregătirea pentru luptă şi procurarea de armament; Comitetul media, principala lui sarcină fiind publicarea ziarului NasMral al Akhbar.

Companiile aflate sub controlul Al Qaida sau al lui Ban Ladin se ocupă de finanţare, procurarea de armament şi explozivi şi asigură membrilor posibilitate deplasărilor şi şederii în diverse ţări, sub o acoperire legală. Acestea sunt: holdingul Wadi al Aqio, Ladin internaţional, companie de export-import şi investiţi; Tabu Investments, activă pe piaţa investiţilor şi a operaţiunilor de schimb valutar; Al Hijra Construction, companie de construcţii, se ocupă în special de drumuri şi poduri; Al Themar alMubaraka, exploataţii agricole de susan, arahide, porumb.

Dar cine este de fapt Usamah Bin Ladin? Este al 17 din cei 24 de băieţi, dintr-un total de 52 de copii, ai lui Snaykh Muhammad Bin Ladin, mama sa, fiind de origine siriană sau palestiniană. Tatăl lui a emigrat în Arabia Saudită din Yemen în anul 1932, legând o strânsă prietenie cu fostul rege Abdel Aziz al-Saud; făcea parte, ca mulţi saudiţi de altfel, din secta puritană wahabbită, a musulmanilor sunni. A câştigat contracte de construcţii a infrastructurii de drumuri şi a renovat moscheile de la Mecca şi Medina; a refăcut şi domul Moscheii Pietrei de la Amman. A decedat la San Antonio, în Statele Unite, în anul 1968, în prezent, grupul saudit Bin Ladin are 35 000 de angajaţi, în toată lumea şi un activ de peste cinci miliarde de dolari.[1]

Dar să-l lăsăm chiar pe el să ne povestească mai departe:

Numele meu este Usamah Bin-Muhammad Bin-‘Awad Bin Ladin. Domnul Atotputernic a fost destul de generos cu mine, pentru a mă naşte din părinţi musulmani, în Peninsula Arabiei, în al-Malazz, în apropiere de Ryadh, anul hagirei 1377 (1957 sau 1958 în funcţie de luna naşterii). Domnul a fost în continuare generos cu noi atunci când ne-am mutat la Medina, peste şase luni. Restul vieţii l-am trăit în Hejaz mutându-mă între Mecca, Jedda şi Medina. Apoi am studiat economia la Universitatea Jedda, aşa numita Universitate Abdul al-Aziz. Am lucrat de tânăr la drumuri, în compania tatălui meu, Domnul să aibă milă de sufletul lui. Tatăl mea a murit când aveam zece ani. ” A uitat să ne spună, despre desele drumuri pe care le făcea în adolescenţă la Beirut, unde petrecea prin cluburi şi cazinouri şi mai participa chiar şi la câte o încăierare, din când în când!

Ca student, a ascultat prelegerile înregistrate ale unui profesor prâemfrient, palestinianul Abdullah Azzam, membru marcant al Frăţiei Musulmane, pe tema renaşterii spiritului islamic, prelegeri care au pătruns adânc în conştiinţa religioasă a tânărului Bin Ladin. A absolvit facultatea în anul 1979.

Este anul când URSS invadează Afganistanul, gest care în opinia Iui Bin Ladjn şi a altor mii de musulmani reprezintă o violare a unui teritoriu islamic şi deci conform Coranului, o ofensă adusă lui Allah. Este deci momentul să se alăture luptei şi să pornească la Războiul Sfânt. O face conform pregătirii sale, fără să pună mâna pe puşcă. Adună fonduri şi provizii pentru mujahedinii din Afganistan; întreprinde un turneu prin Golf, adunând sume uriaşe de la arabi bogaţi şi contribuie cu milioane de dolari din averea lui personală. Trimite în Afganistan utilaje de la firmele familiei pentru a construi tabere, depozite, drumuri şi tuneluri pentru mujahedini. Un fost asociat al său, Abdullah Anas, spunea despre el: „Nu este foarte sofisticat din punct de vedere politic sau organizatoric, dar este un activist cu o mare imaginaţie. Mănâncă foarte puţin, doarme foarte puţin, dar îşi dă haina de pe el şi ultimul ban din buzunar pentru Cauză”.

In anul 1984, pleacă în Pakistan, la Peshawar, unde se întâlneşte cu nişte agenţi ai Statelor Unite şi ai Franţei, care încercau să manipuleze Rezistenţa afgană în folosul propriilor lor ţări. Tot aici îl întâlneşte pe mentorul său din studenţie palestinianul Abdullah Azzam, cu care înfiinţează organizaţia Makhtab al Khadimat, care se ocupă de recrutarea de voluntari musulmani din Egipt, Algeria şi din alte ţări, pentru a lupta în Afganistan. Se poate ca gruparea să fi primit arme şi bani de la CIA, în cadrul politicii americane de a sprijini lupta mujahedinilor contra URSS. in interviul acordat lui Salah Najm, Bin Ladin susţine că între SUA şi afgani nu exista nici un fel de alianţă, ci doar o comuniune de interese, având acelaşi duşman. Atunci când sovieticii vor fi goniţi din Afganistan, războiul cu marele duşman al islamului va fi reluat. Chiar şi în zilele ajutorului american, în Hejaz şi la Najd’ s-a susţinut necesitatea boicotării produselor americane şi a atacurilor contra forţelor şi economiei Statelor Unite.

Abdullah Azzam dorea să se limiteze doar la sprijinirea cauzei afgane, dar Bin Ladin îmbrăţişa ideea multor musulmani, care susţineau că Occidentul se amestecă prea mult în lumea islamică şi este nevoie de un jihad generalizat pentru a înlătura această situaţie. Tot cam atunci, s-a apropiat de un grup radical din Jihadul Islamic Egiptean[1] [2], al cărui conducător Ayman al-Zawahiri va deveni cu timpul principalul asociat al lui Usamah.

Anul 1986 aduce adâncirea divergenţelor cu Abdullah Azzam şi cu Makhtab al Khadimat, cariera sa înscriindu-se pe un drum independent, înfiinţează o tabără proprie de antrenament, Al Masadah pentru 50 de arabi din Golf, pe care îi cazează la început în corturi. în 1987 se desparte definitiv de Makhtab al Khadimat, iar peste un an, împreună cu radicalii egipteni ai lui Ayman al-Zawahiri, formează Al Qaida.

în 1989, valul schimbărilor, pornite de la Glasnost şi de la Perestroika, au atins şi Afganistanul: Armata Roşie a plecat acasă! îmbătaţi de succesul avut aici, Bin Ladin şi ceilalţi voluntari s-au întors în ţările lor, hotărâţi să aplice principiile jihadului peste tot unde considerau ei că este necesar. Coranul reglementează foarte strict Jihadul, dar proaspeţii „învingători ai Armatei Roşii” se ghidau după propriile interpretări.

Intors acasă a fost indignat de corupţia care domnea în administraţia saudită, dar mai ales de decizia Regelui Fahd de a permite trupelor americane să atace Irakul de pe teritoriul Arabiei Saudite, la începutul anului 1991, în timpul Războiului din Golf. Nu este de mirare că musulmanul fanatic din el s-a îngrozit la vederea militarilor americani, creştini şi evrei, ascultând rock cu volumul la maxim şi plimbându-se peste tot prin ţară. La terminarea conflictului a plecat din nou în Afganistan, dar nu a rămas mult acolo, mergând în Sudan. A spus asociaţilor lui că guvernul saudit a angajat agenţi pakistanezi pentru a-1 ucide. A rămas în Sudan timp de cinci ani, din 1991 până în 1996. S-a ocupat de propriile afaceri mărindu-şi averea şi în acelaşi timp, a construit o mare organizaţie care îmbină afacerile cu Războiul sfânt: Al Qaida.

Pentru prima dată ambiţiile mondiale ale lui Bin Ladin au ieşit la iveală cu ocazia atentatului de la WTC din decembrie 1993, dar ancheta ulterioară nu a putut să facă o legătură concludentă şi directă între atac, şi Usamah. In anul 1994 Arabia Saudită îi retrage cetăţenia. Acest act este rezultatul direct al legăturilor pe care le-a avut cu -in grup de prinţi saudiţi mai apropiaţi de doctrina fostului preşedinte egiptean Jamal Abd-al-Nasser decât de familia regală saudită. Tot acum familia îl dezmoşteneşte, iar liderii religioşi, deranjaţi că se foloseşte de islam pentru a-şi justifica crimele,se distanţează de el.

In 1996, Sudanul cedează insistenţelor americane şi îl expulzează. Pleacă în Afganistan, unde talibanii îi permit să transforme ţara, pentru mult timp, într-o tabără a jihadului mondial.

Este momentul să facem o scurtă călătorie într-o tabără de antrenament a lui Bin Ladin. Un foarte competent ghid ne va fi Ahmed Ressam, fost emigrant ilegal în Canada, escroc şi hoţ de geamantane, terorist şi actualmente deţinut într-un penitenciar american. în decembrie 1999 a fost arestat pentru încercarea de a plasa o bombă pe Aeroportul Internaţional Los Angeles şi a fost de acord să coopereze cu procurorii, în scopul obţinerii unei sentinţe mai uşoare. în iulie 2001 a apărut, în calitate J de martor, în faţa Curţii Federale a Districtului de Sud, din New York, în I procesul intentat unui alt conspirator, Mokhtar Haouari.

Ahmed Ressam a fost antrenat într-o tabără din Afganistan, de lângă oraşul Khalden, condusă de un anume Ben Sheik, timp de şase luni, începând din aprilie 1998. în tabără cursanţii erau grupaţi pe naţionalităţi, fiecare grup stând împreună şi desfaşurându-şi activităţile în comun. Erau între 50 şi 100 de persoane, iordanieni, algerieni, yemeniţi, saudiţi, suedezi, germani, francezi, turci şi ceceni. în prima luna a fost pregătit în folosirea armamentului individual, a mitralierelor uşoare şi a RPG-ului. Au urmat cursuri de folosire a explozivilor, TNT, C4 şi a unui tip pe care Ressam îl numeşte „plastic negru”. Un loc aparte l-a ocupat sabotajul, distrugerea instalaţilor militare, a şoselelor şi aeroporturilor, minarea centralelor electrice şi a uzinelor de gaz; tacticile de luptă urbană priveau atacarea clădirilor, blocarea drumurilor, etc. Tot aici se făceau experimente pe câini cu gaze toxice şi otrăvuri. Câinii erau otrăviţi cu acid cianhidric, obţinut prin tratarea cianurilor cu acid sulfuric. Această combinaţie urma să fie folosită contra clădirilor mari, urmând ca acidul cianhidric să se degajă în priza de admisie a instalaţiei de aer condiţionat. în taberele din Afganistan şi din Sudan, au fost antrenaţi în jur de 5000 de terorişti, mulţi dintre ei pentru Al Qaida, dar şi pentru alte grupări teroriste, cărora Bin Ladin le acordă sprijin financiar şi logistic.

 

Cele mai importante atentate?

De-a lungul timpului, organizaţia a avut o activitate susţinută, în specjal împotriva intereselor americane. Printre acestea, trei atacuri cu bombe împotriva trupelor americane staţionate în Yemen, la Aden, în decembrie 1992. Şi-au asumat responsabilitatea pentru doborârea unor elicoptere americane şi uciderea unor soldaţi, în Somalia, în 1993.

Al Qaida a fost pusă în legătură cu diverse planuri de atentate, precum încercarea de a-l asasina pe Papa Ioan Paul II, în timpul vizitei de la Manila la sfârşitul anului 1994 şi tentativa de a-1 ucide pe preşedintele Clinton, în timpul unei vizite în Filipine, la începutul anului 1995. Cu sprijinul logistic şi finanţarea Al Qaida, au fost executate atentatele cu bombă de la WTC, din New York, în decembrie 1993, soldat cu şese morţi; atacarea simultană a ambasadelor SUA şi ale Israelului de la Manila şi din alte capitale asiatice; distrugerea ambasadelor americane de la Nairobi, în Kenya şi de la Dar es Salaam, în Tanzania, soldată cu 301 morţi; atacarea cu o barcă încărcată cu trotil a distrugătorului USS Cole, staţionat în Yemen, soldată cu 17 morţi.

Pe 11 aprilie 2002, pe insula turistică tunisiană Jerba un camion- cisternă plin cu gaz natural explodează lângă o sinagogă, ucigând pe loc cinci persoane, alte 15 murind la spital, în urma rănilor suferite. Dintre cei decedaţi, 16 au fost turişti germani.

Fără discuţie cel mai cunoscut şi mai sângeros atac al Al Qaida este cel din 11 septembrie 2001, pentru care codul penal al nici unui stat nu prevede o pedeapsă pe măsura faptelor. Singurul care îi va judeca cu dreptate va fi Allah, în numele căruia au pretins că lucrează şi Islamul, căruia i-au făcut cel mai mare deserviciu. Aceste atacuri nu au avut nimic în comun cu nici o revendicare politică sau economică, totul a fost de natură pur religioasă. De fapt SUA nu ocupă cu forţa nici o bucată de pământ islamic, iar guvernele care întreţin relaţii strânse cu Statele Unite o fac din raţiuni economice, politice sau de securitate. Nu are sens să condamni sau să ataci America pentru că guvernele respective au nevoie de ajutorul ei, de tehnologia ei, de pieţele ei.

In bagajele lui Mohamed Atta a fost descoperită o scrisoare cu instrucţiuni pentru ultima noapte de viaţă a teroriştilor, ale cărei copii au fost găsite şi la locul prăbuşirii cursei United Airlines 93, în Pennsylvania j şi într-o maşină, înregistrată pe numele unuia din răpitorii cursei American Airlines 77, abandonată în parcarea Aeroportului Internaţional Dulles. Pe lângă considerente de ordin practic, privind verificarea actelor, a armelor a modului de a se îmbrăca pentru a nu fi incomodaţi şi a nu atrage atenţia fn timpul acţiunii, scrisdarea abundă de”încurajări religioase”. Nimic despre fraţii îngenunchiaţi sub greutate jugului american, nimic despre vreo luptă de eliberare, doar preamărirea statutului lor de viitori martiri, şi prezentarea plăcerilor de care se vor bucura cei ce mor pentru Profet. Patru pagini de propagandă religioasă de duzină.

Dar să vedem cam ce fel de oameni s-au lăsat influenţaţi de astfel de idei.

Mohamed Atta, a pilotat primul avion, American Airlines 11, către WTC. Se crede că el a fost liderul complotiştilor. S-a născut la 1 1 septembrie 1968 în oraşul egiptean K.afr el Sheik, din delta Nilului. Tatăl I său, de profesie avocat, este o persoană autoritară, cu un acut simţ al I disciplinei, mama, în schimb, l-a adorat şi l-a răsfăţat. Are două surori mai I mari, una de profesie medic, cealaltă profesoară de zoologie. După naşterea I lui Atta, familia s-a mutat la Cairo, unde tatăl lui mai practică încă I avocatura. A început să se roage pe la vârsta de 13 ani. Tatăl său îl descrie I ca o persoană foarte gentilă, timid, de o înaltă sensibilitate. A studiat I arhitectura la Universitatea din Cairo, între 1985 şi 1990. La fel ca întreaga I sa generaţie, era nemulţumit de elita conducătoare a Egiptului, pe care o l considera coruptă şi antidemocratică. Era nemulţumit şi de atitudinea I Statelor Unite, care susţineau Israelul şi care sprijineau regimul Mubarak. I După absolvire s-a înscris în sindicatul inginerilor, pe care Washington Post îl suspectează a fi un fel de bază a Frăţiei Musulmane. A lucrat pentru un timp la o companie germană din Cairo, după care a obţinut o viză de studii în Germania. S-a înscris la Universitatea tehnică din Hamburg, în 1992, pentru a studia planificarea urbană.

Marwan al-Shehhi, a pilotat al doilea avion, United Airlines 175, care a lovit WTC. S-a născut la 9 mai 1978 în EAU. Nu se ştiu multe lucruri despre viaţa lui în EAU. Corespondentul de la New York Times a petrecut patru ore în oraşul lui Marwan al-Shehhi, fără a obţine de la localnici altceva decât ridicături din umeri. Se pare totuşi că familia lut al- Shehhi este din Ras al-Kaimah. Tatăl său, decedat între timp, a fost muezin. In 1997, după o ceartă în familie, s-a mutat în Germania, unde a studiat limba germană la Universitatea din Bonn, apoi a venit la Hamburg înscriindu-se la aceeaşi şcoală cu Mohamed Atta.

Ziad Jarrah, a pilotat zborul United 93, care s-a prăbuşit în Pennsylvania.

S-a născut la 11 mai 1975 în oraşul Al Marj, în estul Văii Bekaa din Liban. A fost singurul băiat a,l unui funcţionar civil şi a unei profesoare. Cu toate că era musulman sunnit, părinţii l-au dat la o şcoală catolică din Beirut._După absolvire, în 1996, aplecat în Germania la Greinswald, unde a studiat limba germană timp de două semestre, apoi s-a transferat la Universitatea de Ştiinţe Aplicate din Hamburg pentru a studia aeronautica, închiriază o cameră într-o suburbie liniştită, începând să se întâlnească cu o tânără femeie de origine mixtă, turco-germană, care nici ea nu manifesta interes pentru religie. După câteva luni, Rosemary Canei, proprietara apartamentului, îşi aminteşte că au apărut mici schimbări comportamentale, care sugerau o apropiere de islam: Jarrah şi-a lăsat barbă şi a apărut în cameră un covoraş de rugăciuni. într-un interviu acordat CBC, Jamal Jarrah, unchiul lui Ziad Jarrah, declara despre el că a fost un copil binecrescut şi fericit. Nu a fost niciodată interesat de politică sau de religie, „în 21 de ani l-am cunoscut pe Ziad foarte bine, era o persoană care iubea viaţa’.

Este surprinzător faptul că Al Qaida a apelat, pentru executarea atacurilor de la 11 septembrie, la oameni care provin din jurul centrului scării sociale, care au primit o educaţie peste medie, care au avut posibilitatea să plece la studii în străinătate. Nu au provenit din medii sociale periferice, din familii fanatízate religios; nu te aşteptai de la ei să fie în stare de astfel de sacrificii şi de astfel de crime.

Să încercăm să reconstituim drumul parcurs de aceşti tineri de pe băncile şcolilor germane până la 11 septembrie 2001. Se va vedea că atentatele au fost îndelung pregătite şi executate după un plan minuţios.

In anul 1996 Mohamed Atta a început să frecventeze moscheea Al Quds, loc de întâlnire al multor tineri arabi. Se crede că acum a început perioada de radicalizare a lui, în urma întâlnirilor cu alţi extremişti sau poate chiar a recrutării lui de către agenţi ai Al Qaida; şi-a lăsat barbă şi a redactat un testament, având ca martor un prieten de la moschee. Tot la Ai Quds i-a cunoscut pe Ziad Jarrah şi Marwan al-Shehhi.’ —

In vara anului 1997 Atta dispare pentru aproape un’an de la, universitate. După atentate serviciile secrete occidentale au stabilit că a fos: în Afganistan, în taberele Al Qaida. Tot acolo au ajuns şi Jarrah şi al- Shehhi. Cei trei erau în tabără la 23 februarie 1998, când Bin Ladin a emis celebre Fatwa în care susţinea că toţi americani sunt duşmani şi dec: trebuie să se aştepte să fie atacaţi. Erau acolo şi în luna august câne teroriştii Al Qaida au distrus ambasadele americane din Kenya şi tanzania, ucigând printre alţii şi 12 americani.

Atta se întoarce la Hamburg în luna octombrie. Cei din jurul Iu I observă imediat că este mult mai serios, munceşte din greu şi zâmbeşte mail puţin decât înainte. Era deja comandantul unei celule şi se pregătea pentrel un atac important. Conform manualului organizaţiei, a închiriat uJ apartament, pe Marienstrasse, nr. 54. care a devenit locul de întâlnirJ pentru cel puţin şase studenţi arabi, printre care şi Jarrah şi al-Shehhi. ini iarna anului 1998, după atentatele africane, spionajul german a ratat o maiJ şansă de a descoperi celula şi de a înăbuşi complotul. S-au concentra* asupra unui coleg de cameră al lui Atta, pe care îl credeau în legătură ca Bin Ladin, fără a da nici o atenţie lui Mohamed Atta.

La sfârşitul anului 1999, cei trei, Atta, Jarrah şi al-Shehhi aJ reclamat furtul paşapoartelor şi au făcut cerere pentru altele noi. A foa astfel ştearsă orice urmă a călătoriei lor în Afganistan. între timp, seju J lui Atta în Germania se apropia de sfârşit. Şi-a susţinut masteratul cu J lucrare despre renovarea unui vechi oraş islamic şi a obţinut cel mai b™ calificativ.

Al-Shehhi, Atta şi Jarrah au călătorit în Statele Unite, separat, in lunile mai şi iunie 2000, ca turişti, cu vize obţinute la Berlin. Au ajuns in SUA pe căi şi în locuri diferite. Al-Shehhi a zburat din Europa la Newarfl în New Jersey în data de 29 mai 2000. Conform actului de acuzare cont™ lui Zacarias Moussaoui, un alt membru al complotului de la 11 septembr* la o lună de la sosirea în America a primit 4790 de dolari din EAU. JarralB venit la Atlanta, în Georgia, la 27 iunie, cu un zbor de la München. Atta a ajuns la Newark pe 3 iunie, cu o viză turistică obţinută la Berlin în 18 mai. înainte de a ajunge în SUA a mers mai întâi la Praga, unde a făcut o escală de o zi. Odată trioul reunit pe pământ american, au plecat în Florida pentru a urma cursuri de zbor. Atta şi Al-Shehhi, s-au înscris la Huffman Aviation, care i-a acceptat, cu toate că nu aveau vize de studii, ci doar turistice.

Atta şi Al-Shehhi au plătit 38 000 de dolari pentru lecţiile de zbor, care au avut loc la Venice, în Florida. FBI-ul susţine că între 19 iulie şi 18 septembrie 2000, au fost trimişi din EAU în Forida, la SanTrust Bank, 109.440 de dolari, în conturi înregistrate pe numele lui Atta şi Al-Shehhi. între timp a venit şi Jarrah în Florida, la Venice şi s-a înscris la Florida Flight Trening Center. A încercat să-l înscrie şi pe un alt membru al celulei de la Hamburg, Ramzi bin al-Shibh, care în acest timp era încă în Hantburg. Acestuia i-a fost refuzată de patru ori viza americană, pe motiv că este din Yemen, o ţară mare furnizoare de terorişti. Cei de la FBI cred că al-Shibh urma să fie al patrulea pilot răpitor. Tot din actul de acuzare contra lui w Moussaoui, aflăm că Atta a cumpărat casete video în care erau prezentate cabinele de comandă ale avioanelor Boeing 747 şi 757, de la un magazin din Ohio, în jurul zilei de 5 noiembrie 2000. Peste o lună a cumpărat alte casete pentru Boeing 767 şi Airbus A320. în decembrie Atta şi Al-Shehhi au Vizitat un simulator de zbor în Opa-Locka, Florida şi contra sumei de 1500 de dolari au lucrat şase ore pe aparat, motivând că vor să se angajeze la o companie aeriană şi trebuie să se familiarizeze cu interiorul cabinei de comandă. Pe 26 decembrie, Atta şi Al-Shehhi, au zburat cu un mic avion de la Huffman Aviation, până la Aeroportul Internaţional din Miami; pe o pista derulare aglomerată au avuf o problemă mecanică şi au abandonat avionul acolo.

In cursul lunii ianuarie a anului 2001, pe aeroportul din Dubai, EAU, soseşte un călător suspect. Vine cu o cursă din Pakistan şi se numeşte Jarrah. Omul pretinde că este pilot şi că se întoarce în SUA. Având o viză americană valabilă, autorităţile aeroportuare îl lasă să-şi continue călătoria. Suspectându-I totuşi că nu vine din Pakistan, ci din taberele lui Bin Ladin din Afganistan, arabii anunţă autorităţile americane, care nu se arată interesate de acest fapt… până după 11 septembrie.

In lunile premergătoare atacului, ur. alt membru al comandoului, Mohamed Atta, a făcut mai multe călătorii în Europa, unde agenţii FBI cred că s-a întâlnit cu alţi membri ai reţelei Al Qaida. în ianuarie 2001,

Atta a zburat de la Miami la Madrid, revenind în SUA după şase zile. Nu se ştie cu cine s-a întâlnit, dar după ataciţri poliţia spaniolă a descoperit o celulă Al Qaida care avea strânse legături cu grupul din Hamburg al lui Atta. La întoarcere, un ofiţer de la Imigrări descoperă că viza lui Atta a expirat şi că a urmat cursuri de zbor, iară a avea o viză de studii. Este reţinut pentru interogatoriu şi în final obţine o prelungire a vizei cu încă opt luni. De mai mult nici nu avea nevoie! Tot acum CIA află despre Khalid al-Midhar, unul din posibili răpitori ai zborului American Airlines 77, prăbuşit la Pentagon, că a fost implicat în planificarea atacului distrugătorului USS Cole. Numele său apare pe lista celor care nu pot intra în SUA abia în luna august, când evident al-Midhar era deja în State. Atta îşi continuă călătoriile în Europa, de data aceasta, în aprilie, la Praga, unde are o întâlnire neelucidată cu un agent al spionajului irakian.

Odată cu venirea primăverii, Atta şi oamenii săi se mută la Miami. Din Arabia Saudită începe să sosească „infanteria”, al doilea val de atacatori. Aceştia au fost selectaţi din rândurile tinerilor musulmani conservatori, cu puţine cunoştinţe de limbă engleză. Atta continuă seria gafelor şi este surprins conducând fără permis. Nu se prezintă la tribunal la termenul stabilit şi este emis un mandat de arestare pe numele lui. Nu va fi pus în aplicare niciodată. Totuşi, pe 2 mai 2002, Atta şi Jarrah obţin permisele de conducere, în Florida.

La 4 iulie, când America sărbătorea sub focuri de artificii Ziua Independenţei, alţi doi ucigaşi saudiţi sosesc la Newark şi se alătură celorlalţi, care închiriaseră un apartament în Patterson, New Jersy. Călătoriile în Europa continuă şi în iulie, Atta mergând în Spania, pentru două zile, iar pe 25 iulie, Jarrah pleacă în Germania, unde rămâne până la 4 august.

„ După cum a reieşit din interogatoriile lui Moussaoui, la 17 august, Jarrah face o călătorie de probă, cu un avion de la o şcoală de zbor din Fort Lauderdale, Florida iar pe 22 cumpără o antenă pentru GPS şi face rost de planurile detaliate ele cabinei de comandă pentru Boing 757. între 25 I august şi 9 septembrie, celălalt membru de baza a echipei, al-Shehhi, a locuit la motelul Panther, din Deerfield Beach, Florida.

Până acum am tot preluat fragmente din actul de acuzare al lui | Moussaoui, dar cine este de fapt acest individ? Zacarias Moussaoui, I student, cetăţean francez de origine marocană, în prezent deţinut la un I penitenciar din Minnesota. A trezit suspiciuni, atunci când, pilot I neexperimentat fiind, a solicitat ore de antrenament avansat pe un I simulator pentru Boing 747. Şcoala de pilotaj a avertizat FBI-ul, notificând I că un Boing 747 plin cu combustibil, poate fi folosit ca bombă. Agenţii I FBI cred că Moussaoui urma să ocupe locul lui al-Shibh în comandoul I răpitorilor.

Activitatea se precipită în apropierea datei de 11 septembrie. Ultimii trei membri ai celulei din Hamburg a lui Atta părăsesc Germania, evident după un ordin venit din Afganistan. La Aeroportul Logan din Boston, Atta urmăreşte pregătirile de decolare ale cursei American Airlines 11, din ziua de 9 septembrie.

10 septembrie. în EUA, un bărbat pe nume Mustafa Ahmed ai- Hawsawi ridică de la bancă trei cecuri de câte 5000 de dolari, trimise de Atta şi doi dintre complicii lui. Conform regulile Al Qaida, toate fondurile nefolosite în pregătirea unei operaţiuni trebuie restituite, pentru finanţarea misiunilor viitoare. Atta şi un tânăr saudit, membru al comandoului, au mers cu maşina la Portland, în statul Mâine şi s-au cazat la motelul Confort Inn. Camerele de supraveghere i-au surprins petrecându-şi ultimele ore de viaţă hoinărind prin Portland. Jarrah şi-a sunat prietena de pe aeroportul din Newark. Se crede că el a pilotat cursa United Airlines 93, care s-a prăbuşit în Pennsylvania.

Ceea ce a urmat, la 11 septembrie 2001 a fost cel mai mare atentat terorist din istorie, cea mai mare lovitură pe cere au primit-o Statele Unjţe pe timp de pace. 6500 de oameni murind doar pentru vina de a fi americani, iar Usamah Bin-Muhammad Bin-‘Awad Bin Ladin, a devenit cel mai căutat om de pe planetă, numărul unu pe lista FBI a celor mai căutaţi -criminali, omul care a făcut mai mult rău islamului decât oricine altcineva.

 

Moartea lui Osama Bin Landen

Dupa o supraveghere secreta ce a durat foarte multi ani, Osama Bin Laden este ucis 10 ani mai tarziu de la atentatul din 2001. Osama bin Laden a fost ucis în zorii zilei de 2 mai 2011  în Abbottabad, la câteva sute de kilometri nord-est de Islamabad. Acțiunea a fost dusă la îndeplinire de o trupă specială de comando americană. Trupa de comando face parte dintr-o unitate specială a marinei americane; membrii ei au fost aduși cu două elicoptere și au pătruns în locul unde era ascuns Bin Laden. Osama bin Laden, după ce a opus rezistență înarmată, a fost împușcat în cap și în piept de către soldații americani.Operațiunea militară ar fi durat circa 40 de minute; în acest timp au fost uciși, în afară de Bin Laden, trei bărbați și o femeie, printre morți numărându-se și unul din fiii lui Bin Laden. Șase persoane au fost arestate; printre ele se află trei soții și fiii lui Bin Laden. Identificarea lui Bin Laden s-a făcut prin test genetic.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie:

Nicolaie Predescu- Reteaua terorii

Drumul lui Bin Ladin de la un tânăr bogat şi pios la o întruchipare a diavolului, de Robert D. McFadden în The New York Times, 30.09.2001

 Interviu transmis de Salah Najm de undeva din Afganistan, la 10.06.1999

 

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.