Napoli, frumusetea de la poalele Vezuviului

Situat pe malul golfului cu acelaşi nume şi susţinut de profilul vulcanic aparte al Vezuviului, oraşul a fost celebrat de poeţi şi pictori, din cele mai vechi timpuri, drept unul dintre cele mai frumoase şi mai binecuvântate locuri de pe Pământ. Asta se întâmpla înainte ca sărăcia, crimele, poluarea şi traficul haotic să pună stăpânire pe oraş, factori ce, până pe la sfârşitul anilor 1990, i-au adus o faimă negativă care tindea să intimideze pe toată lumea, mai puţin pe turiştii încăpăţânaţi şi hotărâţi. în prezent se înregistrează progrese pe mai multe fronturi, astfel încât cel mai vibrant şi mai italienesc dintre toate ora­şele Italiei a devenit un pic mai docil.

Vedere panoramica catre Golful din Napoli


Vedere panoramica catre Golful din Napoli

 

Desigur, această faimă negativă este cea care, în acelaşi timp, a făcut din acest oraş o destinaţie turistică extrem de căutată. Napoli este un oraş atât de italienesc încât, practic, a devenit aproape un clişeu – un oraş al pizzeriilor, al operei, al pieţelor aglomerate, al Sophiei Loren (născută în apropiere), un oraş microbist, religios, familist, un oraş al crimei organizate, al găinăriilor de tot felul şi al rufelor puse la uscat la vedere, imagine definitorie şi nelipsită din toate filmele dedicate Italiei. Puţine sunt locurile care te pun faţă în faţă cu realitatea cruntă a vieţii şi puţini pământeni sunt atât de exuberanţi, de tăioşi, de fatal işti şi de îngrozitor de individualişti precum napolitanii – „muzicanţi şi poeţi, târfe şi nelegiuţi”, aşa îi descria în 1798 lordul Nelson, amiral şi erou al Marinei britanice.

Ritmul trepidant al străzilor şi pofta de viaţă a napolitanilor sunt egalate de imensa moştenire artistică şi arheologică, rezultat al îndelungatei sale istorii (oraşul are o vechime de cel puţin 3.000 de ani) şi al perindării nenumăraţilor conducători şi cotropi­tori, printre care se numără grecii, romanii, normanzii, germanii, france­zii, aragonezii, spaniolii şi burbonii. Intr-o scrisoare din 1869, Henry James spunea: „Mai mult ca niciodată, la Napoli, scârba faţă de oribila moşteni­re a trecutului s-a adâncit de zece ori mai mult – şi, pentru o clipă, am simţit că poate ar trebui să-mi dedic viaţa construind căi ferate şi ridicând clădiri din beton în cele mai romantice şi mai clasice locuri”. E foarte uşor să-ţi dai seama ce-a vrut să spună – sunt atât de multe lucruri de văzut în Napoli.

 

O recomandare de traseu in Napoli

Cel mai bun mod de abordare a oraşului Napoli este să iei un taxi până la Museo Archeologico Nazionale, cel mai cunoscut muzeu de arheologie european şi prima atracţie turistică napoletană ce merită văzută. De aici, îndreaptă-te spre sud, prin cartierul vechi al oraşului, Spaccanapoli  (strada care împarte Napoli în două), zona dimprejurul Via Tribunali şi Via Benedetto Crace. Continuă-ţi plimba­rea spre sud până ajungi în port şi la promontoriu. Dacă-ţi permite timpul, poţi vizita şi atracţiile periferice de aici: Certosa di San Martino şi Palazzo Reale di Capodimonte. Muzeul National de Arheologie  şi colecţia sa de vestigii antice greceşti şi romane, multe dintre ele recuperate din Pompei şi Herculaneum, sunt absolut impresionante. Parterul este dedicat în special sculpturilor, cele mai importante fiind expuse în primele 15 din cele peste 40 de încăperi. Cele mai demne de luat în seamă sunt statuile Atenei, ale lui Harmodios şi Aristogiton, a Afroditei şi a extrem de apreciatului Doyphorus (aruncătorul de suliţă). Şi totuşi, cel mai impresionant este „Hercule Farnese”, cea mai fru­moasă statuie din muzeu, şi „Taurul Farnese”, cea mai mare statuie rămasă din timpurile străvechi. Mare parte a mezaninului este dedicat fabuloaselor mozaicuri din Pompei, exponatelor care au legătură cu istoria timpurie a oraşului Napoli.

Spaccanapoli- Strada ce imparte orasul in doua

 Spaccanapoli- Strada ce imparte orasul in doua

italoamericano@

Alte obiecte antice sunt expuse la etajul întâi; astfel, în aripa stângă se află o colecţie de vaze şi Sale della Vil la dei Papiri, în care sunt expuse papirusuri, statui şi alte exponate salvate din Villa dei Papiri de la Herculaneum. La fel de captivantă este şi Sala degli Affreschi, unde sunt expuse picturi murale desco­perite în Pompei, Herculaneum şi în alte oraşe, şi Sala del Tempio de Iside, o încăpere în care a fost recreat parţial Templul lui Isis din Pompei şi decorat cu artefacte descoperite în templul original.

De aici, porneşte într-o plimbare spre estul oraşului, pe străzile ce duc de la muzeu la Dom, renumit pentru moaştele Sfântului Gennaro, martir din secolul al IV-lea şi sfântul patron şi ocrotitorul oraşului Napoli. în capela sfântului (închis sâmbăta după- amiaza) se află o fiolă cu sânge care este scoasă prin oraş de trei ori pe an – dacă sângele nu se lichefiază în timpul cere­moniei, atunci e semn rău pentru oraş. La fel de interesant de văzut este şi mormântul renascentist al sfântului (1494-1506) şi ruinele vechii bazilici Santa Restituia (nava dreaptă).

Catedrala San Gennaro

Catedrala San Gennaro din Napoli

bbtecla@

 

 

La Bazilica Santa Maria Donnaregina , spre nord, se află „Mormântul Măriei d’Anjou” (1326), realizat de Tino da Camaino, şi frescele de la începutul secolului al XlV-lea ce poartă semnătura pictorului roman Pietro Cavallini. Puţin mai la nord, San Giovanni a Carbonara (Via Carbonara 5) este renumită pentru „Mormântul regelui Ladislas din Napoli” realizat de Andrea da Firenze în 1414.

Basilica Santa Maria Donnaregina

Basilica Santa Maria Donnaregina din Napoli

campaniacrbc@

La vest de catedrală se înalţă bazilica gotică San Lorenzo Maggiore, renumi­tă pentru „Mormântul Caterinei de Austria” (Tino da Camino, 7323), aflat în dreapta altarului principal. Pe aceeaşi stradă, Bazilica Monte della Misericordia găzduieşte capodopera picturală a lui Caravaggio „Cele şapte acţiuni filantropice” (1607). în partea sudică se înalţă San Gregorio Armeno (ViaSan Gregorio Armeno 7), una dintre cele mai opulente dintre nenumăratele biserici baroce din Napoli.

Catedrala San Lorenzo Maggiore

Catedrala San Lorenzo Maggiore din Napoli

panoramio@

 

Ceva mai departe spre vest se află San Domenico Maggiore, ce merită neapărat vizi­tată pentru a-i admira superbele monumente funerare. De cealaltă parte a pieţei, Sant’Angelo a Nilo adăposteşte „Mormântul cardinalului Bracciano” (1428) ce poartă semnă­tura lui Michelozzo. Cum ieşi din piaţă, dai peste Cappella San Severo, renumită, la rândul ei, pentru sculpturile sale, în special superba capodoperă a lui Giuseppe Sammartino „Cristo velato” (1753), situată deasupra altarului. Bogata colecţie de biserici a districtu­lui continuă spre nord, unde San Pietro a Maiella (Via San Pietro a Maiella) are un ciclu de fresce din secolul al XVII-lea realizat de Mattia Preti. Santa Chiara, pe Via Benedetto Crace, are trei morminte regale din secolul al XlV-lea, creaţia lui Tino da Camaino şi a altor sculptori florentini.

Interiorul catedralei San Domenico Maggiore din Napoli

Interiorul catedralei San Domenico Maggiore din Napoli

corrispondenzaromana@

Porneşte apoi în explorarea părţii sudice a oraşului, începând cu Calata Trinita Maggiore de lângă Santa Chiara, dar fără să uiţi să vizitezi Biserica Monteoliveto (Piazza Monteoliveto), începută în 1411, care adăposteşte alte morminte şi sculpturi ale artiştilor florentini. Apoi vizitează supraaglomeratul Quartiere Spagnoli, la vest de Via Toledo, un labirint de străzi arhetipale specifice sudului Italiei, sau continuă-ţi plimbarea înspre pro­montoriu şi Piazza del Plebiscito, dominată de San Francesco di Paola, o biserică neoclasică realizată după modelul Panteonului de la Roma, şi de Palazzo Reale, un palat spaniol din secolul al XVII-lea, renumit pentru apartamentele sale regale bogat decorate. în partea de nord a palatului se înalţă Teatro San Carlo (1737), una dintre principalele opere din Italia. De aici, Via San Carlo duce către Castel Nuovo, construit pen­tru Charles d’Anjou în 1282.

Bastioanele sale, echilibrate de gingaşe­le arcade (1454-1467), adăpostesc un salon imens şi un modest muzeu civic. Spre nord se află Museo şi Parco di Capodimonte, a doua atracţie turistică a oraşului Napoli după Muzeul de Arheologie, dar va trebui să iei un taxi până aici, pentru că este situat în extremitatea nordică a oraşului, început de către Burboni, ca reşedinţă de foste apartamente regale şi o expoziţie de artă contemporană (la etajul superior). Dintre toate acestea, galeria de pictură este, de departe, cea mai impresionantă, colecţia sa putân- du-se lua la întrecere cu colecţiile celor mai mari galerii din Roma, Florenţa şi Veneţia. Mai toţi marii artişti italieni sunt reprezentaţi aici, printre ei numărându-se Tizian, Rafael, Michelangelo, Botticelli, Masolino şi Giovanni Bellini. De asemenea, palatul este situat în mijlocul unui parc mirific.

Impozanta mănăstire cartusiană Certosa di San Martino şi vecinul ei, Castelul Sant’Elmo (secolul al XlV-lea) domină oraşul Napoli din înaltul unei coline situate în vestul ora­şului. Ambele merită vizitate, însă, ca bonus, mănăstirea adăposteşte cele 90 de încăperi ale Museo Nazionale di San Martino, unde este expusă o colecţie de o sută de figurine şi presepi napolitane (iesle de Crăciun). Atracţia principală de la Certosa di San Martino este însă bise­rica mănăstirii, una dintre cele mai atractive creaţii baroce din Napoli.

 

Castelele din Napoli

Castelul Nuovo

O constructie medievala desavrasita asezata in fata Pietei Municipio si a Primariei orasului gazduita de Palatul San Giacomo. Construit intre anii 1279 si 1282, locatia este una pitoreasca si totodata unul dintre cele mai importante repere turistice ale orasului. Pe langa arhitectura si dimensiunile sale, Castelul Nuovo gazduieste si Arcul de Triumf, un loc luat cu asalt de tursti. Este realizat din marmura alba la 200 de ani distanta de la constructia initiala a castelului.  El se află între două turnuri vestice ale castelului angevin. Designul de ansamblu a fost atribuit lui Pietro di Martina, un arhitect milanez, sau, după Vasari, lui Giuliano da Maiano. Autorii moderni atribuie designul lui Francesco Laurana.

Castelul Nuovo- In centru se afla celebrul Arc de Triumf realizat din marmura alba

Castelul Nuovo- In centru se afla celebrul Arc de Triumf realizat din marmura alba

wikimedia@

Castelul Ovo

Castello dell’Ovo este asezat in partea litorala a orasului Napoli chiar in Golf. Situat pe fosta asezare a Insulei Megaride (acum devenita peninsula) castelul Ovo este unul dintre simbolurile orasului, el putand fi vazut in majoritatea cartilor postale sau in pozele legate de prezentarea orasului Napoli.

Numele castelului provine dintr-o legenda despre poetul roman Virgil, care a avut o reputatie importanta in vremurile medievale ca predicator al viitorului. În legenda, Virgil a pus un ou magic în fundație pentru a susține fortificațiile. Dacă acest ou s-ar fi spart, castelul ar fi fost distrus și ar fi urmat o serie de evenimente dezastruoase pentru Napoli. Castelul este situat între districtele San Ferdinando și Chiaia.

Castelul Ovo domina Golful din Napoli

Castelul Ovo din Golful Napoli

napolinvespa@

Castelul Sant’ Elmo

Parca vegheaza orasul de pe inaltimile muntelui Certosa di San Martino, aflat la margine orasului. Castelul Sant’Elmo în formă de stea a fost inițial o biserică dedicată Sfântului Erasmus. 400 de ani mai târziu, în 1349, Robert de Anjou a transformat-o într-un castel inaintea domnitorului spaniol Don Pedro de Toledo, care a fost fortificat în 1538. A fost folosit ca închisoare militară până în anii 1970, este renumit pentru panorama si Muzeul  Novecento, dedicat artei napolitane a secolului al XX-lea.

Din curtea castelului Sant Elmo ti se deschid panorame extraordinare catre tot orasul Napoli

Din curtea castelului Sant Elmo ti se deschid panorame extraordinare catre tot orasul Napoli

tournapoli@

 

 

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*