Sardinia: Impresii, poze si atractii din Insula de Smarald

Sardinia nu are nici unul dintre elementele de decor ale Siciliei, fie ca vorbim de cele de ordin peisagistic, fie ca vorbim de cele culturale. Principala atracţie este inegalabila zonă de coastă, cu staţiuni precum Costa Smeralda şi altele mai puţin cunoscute, care reprezintă un adevărat magnet pentru turiştii în căutare de plaje aurii şi ape de smarald – activităţile recreative de aici, precum scufundările, navigaţia şi alte sporturi acvatice, nu au egal. Fiecare cotropitor în parte şi-a lăsat propria amprentă, aşa cum s-a întâmplat şi în Sicilia, dar cu efecte mai puţin spectaculoase, în mare parte din cauza faptului că inte­riorul insulei, de-o frumuseţe sălbatică, era cu mult mai neprimitor decât corespondentul său sici­lian. Şi totuşi, nu te sfii şi aventurează-te spre interiorul insulei, de preferinţă către zona Munţilor Gennargentu, şi vei descoperi tradiţii şi un mod de viaţă rămase neschimbate de secole.

Costa Smeralda

Intreaba orice italian in ce loc ar dori sa isi petreaca o vacanţă pe litoralul italian şi aproape toţi îţi vor răspunde Sardinia, şi în special Costa Smeralda, sau Coasta de Smarald. Povestea de basm a acestei zone de coastă din nord-estul insulei a început atunci când Aga Khan a cons­truit aici un sat-staţiune de lux – Porto Cervo – în 1960. l-au urmat şi alte  staţiuni asemănătoare, şi astfel Sardinia a devenit una dintre destinaţiile estivale exclusiviste din Europa.

                                                                               Iahturile de lux din Porto Cervo

Pe cei care au mai mult timp la dispoziţie îi aşteaptă o mulţime de plaje superbe, ape turcoaz şi staţiuni incomparabile. Cei pe care îi cam presează timpul ar trebui să se îndrep­te direct spre Coasta de Smarald şi oricare dintre staţiunile ei – Porto Rotondo, Portisco, Baia Sardinia şi cea mai cunoscută dintre toate, Porto Cervo. Toate sunt la fel de elegante şi de exclusiviste şi au, în general, hoteluri de lux şi sate-staţiuni pe măsură. Alege-ţi staţiunea care ţi se potriveşte şi vei avea parte de o vacanţă pe cinste.

La unele dintre principalele atracţii din nordul insulei se poate ajunge foarte uşor cu maşina. De exemplu, pe şoseaua SS199, la est de Olbia, sau din Castelsardo, pe coasta nordică, poţi vizita o serie de biserici romaneşti. Dacă alegi rutele din sud şi vest, spre Ozieri şi Sassari, vei trece pe lângă o duzină din aces­te biserici, inclusiv Santissima Trinita di Saccargia, cel mai frumos lăcaş religios din Sardinia.

                                                                                       Santissima Trinita di Saccargia

 

Acest iti­nerar îţi oferă posibilitatea să mergi de-a lungul superbei Văile dei Nuraghi (şoseaua SS131), presărată cu misterioasele nuraghi– asezari preistorice renumite in intreaga lume si sa ajungi la Alghero , unul dintre cele mai atractive orase nordice ale Sardiniei.

                                                                                                      Portul din Olbia

 

Cagliari

Capitala Sardiniei are un port imens, un număr de locuitori destul de mare, mai multe ramuri industriale şi clădiri moderne în exces. în realitate însă este un loc surprin­zător de atrăgător, binecuvântat cu un superb centru vechi, o serie de monumente istorice şi acces uşor către plajele din imediata apropiere şi lagunele populate cu sute de păsări flamingo. Indreaptă-te mai întâi către principa­lul muzeu din Sardinia, Muzeul Naţional de Arheologie, situat în partea de nord a centrului istoric, o zonă încercuită de 13 fortificaţii construite în stilul arhitectonic caracteristic oraşului Pisa. Punctele forte ale impresionan­tei colecţii găzduite de acest muzeu sunt câteva statuete din bronz, apo­geul artistic la preistoricei culturi Nuraghi.

                                                                                            Panoramica in Alghero

Acelaşi muzeu găzduieşte şi pinacoteca, o galerie de artă (tel. 070 684 000, închisă lunea, $) unde sunt expuse picturi sardiniene datând din diferite perioade.Tot în centrul istoric se află şi Bastione San Remy, una dintre cele câteva terase ce oferă privelişti superbe asupra oraşului, şi Catedrala Santa Maria, al cărei portal princi­pal este flancat de mai multe sculp­turi din secolul al Xll-lea care, iniţial, fuseseră destinate catedralei din Pisa.

                                                                                                         Bastione San Remy

 

Alghero

                                                                                             Apus de soare in Alghero

In general, oraşele din Sardinia nu sunt cine ştie ce apariţii spectaculoase, cen­trele lor medievale fiind înghesuite in spatele construcţiilor moderne şi printre suburbiile deloc atrăgătoare. Nu acelaşi lucru se poate spune şi despre Alghero, un port drăguţ cu o poziţie interesantă – în jurul unui vechi centru istoric împrejmuit. Oraşul, important port pescăresc, este extrem de popular printre turişti. Alghero îşi datorează aspectul şi moştenirea cul­turală spaniolilor şi, în particular, cata­lanilor, care au domnit aici vreme de patru secole începând cu 1354. Prezenţa catalanilor a fost atât de atotcuprinzătoare încât regiunea îşi căpătase porecla de „Barcelonetta“, adică Mica Barcelona. Influenţa cata­lanilor se face simţită şi astăzi, atât în limbaj – plaça şi iglesia, de exemplu, sunt folosite în loc de piazza şi chiesa (biserică) – şi în stilul arhitectural preponderent spaniol al clădirilor religioase şi domestice. Principalele atrac­ţii turistice de pe labirintul de alei pie­truite ale oraşului sunt Catedrala din Piazza del Dumo (cum ieşi de pe Via Roma) şi Biserica San Francesco de pe Via Carlo Alberto. Prima este o con­strucţie catalano-gotică, înfrumuseţată în special de portalul aragonez, iar cea de-a doua este tot o construcţie catala­no-gotică (secolul al XlV-lea), decorată cu detalii renascentiste şi înfrumuseţată de o splendidă curte interioară. Cele mai frumoase plaje sunt în partea de nord a oraşului; tot aici se află şi Grota lui Neptun, unde cel mai uşor se poate ajunge cu barca, chiar dacă de pe uscat ţi se oferă o pri­velişte de vis asupra zonei de coastă. Dacă alegi să vii aici cu maşina, va tre­bui să cobori pe Escala del Cabirol. Iţi ia cam zece minute.

                                                                                                               Escala de Cabirol

Cala Ganone

Cala Gonone este o staţiune micuţă de pe coasta estică a Sardiniei, dar tot mai populară printre turişti. Se află situată în inima celui mai specta­culos peisaj de coastă al insulei, unde se poate ajunge cu barca; de asemenea, poate fi admirat şi de la înălţime, de pe şoseaua SS125, care duce de la Arbatax la Dorgali.

Ideal ar fi să te cazezi chiar în Cala Gonone, un vechi oraş pescă­resc care, pe zi ce trece, renunţă tot mai mult la vechea identitate – dar nu şi la farmecul său – în favoarea modernelor hoteluri, restaurante şi alte facilităţi destinate turiştilor. Dacă nu mai găseşti niciun loc de cazare aici, atunci îndreaptă-te către Dorgali (10 km, în interiorul insulei).

                                                                                              Apele de smarald de la Cala Ganone

Dacă vii spre Cala Gonone dins­pre Arbatax sau dinspre sud, vei avea ocazia să zăreşti Gola su Gorruppu, unul dintre cele mai deosebite canioane ale insulei. Poţi admira frumuseţile staţiunii Cala Gonone şi făcând o plimbare cu barca – cele mai populare destinaţii sunt golfuleţele din sudul satului, Cala di Luna şi Cala Sisine. Stâncile din vecinătate au făcut cândva parte din munţii (900 m) ce se înalţă în fundal. Tot cu barca poţi ajunge şi la celelalte golfuleţe ce mai pot fi întâl­nite de-a lungul coastei sau la Grotta del Blue Marino, o peşteră de basm presărată cu stalactite şi stalagmite .

                                                                                                  Plaja in Cala di Luna

                                                                                                          Grotta del Blue Marino

Muntii Gennargentu

Interiorul Sardiniei este una dintre cele mai traditionaliste enclave rurale ale Europei Occidentale, o fortăreaţă montană unde, adesea, oile sunt mai numeroase decât oamenii şi unde obiceiurile, costumele şi ritualurile tradiţionale sunt păstrate, şi astăzi, cu sfinţenie în cătunele izolate de aici. Iar Munţii Gennargentu îi întâmpină pe turişti cu frumuse­ţea lor sălbatică.

Situaţi în partea de est a insulei, vârfu­rile golaşe şi rotunde ale Munţilor Gennargentu ajung până la 1.834 m înălţime. Numele lor înseamnă „Poarta de argint” şi face referire la mantaua de nea ce le acoperă culmile pe timp de iarnă. Aceşti munţi sunt protejaţi de Parco Nazionale del Gennargentu , un parc naţional care, la drept vorbind, nu era nevoie să fie înfiinţat, pentru că această zonă sălbatică este atât izolată încât nici măcar romanii nu au reuşit să-i cunoască toate cot­loanele. Singurul mod în care poţi vizita regiunea este cu maşina, pe rute precum şoseaua SS125, de la Arbatax la Dorgali, sau pe rute­le ce duc de la Aritzo (principala sta­ţiune) la Arcu Guddetorgiu, Seui sau Fonni, satele din Sardinia aflate la cea mai mare altitudine (1.000 m).

 

Nuraghi- 3000 de ani de istorie

Legenda spune că locuitorii Sardiniei ar fi urmaşii lui Sardus, legendarul fiu al lui Hercule. Adevărul este că ar fi putut veni de pe oricare dintre tărâmurile ce aveau ieşire la Marea Mediterană. Singurul lucru sigur este că aici exis­ta o populaţie indigenă înainte de sosirea fenicienilor şi cartaginezilor în mileniul I î.Hr. Dovezile prezenţei lor pe aceste meleaguri sunt răspân­dite pe întreg teritoriul insulei, de la monumentele funerare din piatră – Domus de janas (casele zânelor), construite între 2000 şi 1800 î.Hr., până la cele peste 7.000 de nuraghi, ridicate de triburile care au populat Sardinia între 1500 şi 500 î.Hr. Probabil că aceste nuraghi foloseau drept locuinţe sau ziduri fortifica­te. Sunt diferite unele de celelalte, dar majoritatea sunt conice, au interioare boltite, unite cu terase şi etajele superioare prin holuri de acces. Pot fi întâlnite pe întreg teri­toriul Sardinei, dar cele mai fai­moase dintre ele, trei la număr, se găsesc la Su Nuraxi, în apropiere de Barumini; Losa, lângă Abbasanta; şi Sant Antine, între Macomer şi Sassari. La Anghelu Ruju (10 km nord de Alghero) se află cea mai mare concentrare de monumente funerare.

 

Harta turistica a Sardiniei

                                                                                                       Harta turistica Sardinia

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.