Stiinta Vs. Religie. Cat de simplu devin unii atei- cazul lui Matthew Arnold

Ne-am obisnuit deja in perioada contemporana cu un conflict intre stiinta si religie. Ateismul este pe un trend ascendent (nu stiu daca este bine sau rau, sunt prea mic). Daca in cazul multora dintre oamenii de stiinta, in urma amplelor cercetari pe care acestia le fac, acest aspect poate fi oarecum inteles, exista si unele cazuri pe care majoritatea oamnilor le inteleg mai greu, sau deloc. Este si cazul savantului din urma cu un secol, Matthew Arnold care a gasit, ascunltand noaptea oaceanul,  in fluxul apelor acestuia, o metafora pentru renuntarea la credinta religioasa, auzind in sunetul apei “o nota de tristete”. Recunosc, mi s-a intamplat si mie sa aud acea nota de tristete in valurile marilor, dar cu toate acestea, inca nu am devenit ateu. Ca nu impartasesc teologiile actuale, asta este o alta discutie. Acum facem loc cuvintelor lui Matthew Arnold spuse dupa identificarea acelei “note de tristete”:

“Ar fi minunat sa gasim in legile naturii un plan pregatit de un Creator cu grija, in care oamenii sa aiba un rol esential. Ma intristeaza faptul ca ma indoiesc ca vom gasi asa ceva. Am cativa colegi, oameni de stiinta, care spun ca, pentru ei, contemplarea naturii este o deplina satisfactie spirituala, pe care altii au gasit-o prin traditie in credinta intr-un Dumneyeu interesat. Unii pot avea chiar sentimente in acest sens. Eu nu am. Si nu mi se pare de nici un ajutor sa identificam legile naturii, asa cum a facut Einstein, cu un fel de Dumnezeu indepartat dar interesat. Cu cat rafinam intelegerea lui Dumnezeu pentru a face acest concept mai plauzibil, cu atat acesta apare mai lipsit de sens “

 

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.