Avantajele vacantei in Pelopones, cea mai veche parte a Greciei: Astazi Corint, Micene, Epidavros

SONY DSC

Daca iti doresti o vacanta intr-un loc care sa iti ofere deschidere atat catre istorie, cat si locuri cu plaje precum cele din insule, puteti alege Pelopones-Grecia.

Mulţi vizitatori aleg să revină de nenumărate ori în masiva Peninsulă Pelopones, aceasta fiind o zonă atât de variată încât merită explorată săptămâni,  chiar luni în şir. Peisajul este împădurit şi muntos, împodobit pe margini cu plaje superbe care se pot întrece oricând cu cele din insulele greceşti.

Aici se află câteva dintre cele mai importante situri arheologice din lume – Epidavros, Micene şi Olimpia fiind doar cele mai cunoscute dintre acestea. Tot aici găseşti vechi orăşele cosmopo­lite precum fosta capitală a Greciei, Nafplio, dar şi sate de munte uitate, în care se poate întâmpla să fii singurul vizitator.

Numele regiunii se pierde în Antichitate, aceas­ta fiind „insula lui Pelops.” Pelops era fiiul lui Tantal, unul dintre fiii lui Zeus. Când zeii au venit să cineze în casa lui Tantal, acesta şi-a ucis fiul şi l-a fiert într-un cazan, pentru a-l servi apoi oaspeţilor – voia astfel să descopere daca zeii erau cu adevărat om­niscienţi, Şi pentru că erau, aceştia i-au redat viaţa lui Pelops şi l-au pedepsit pe Tantal, lăsându-l atâr­nat într-un copac, unde sase chinuiască la infinit de sete şi de foame. De fiecare dată când încerca să bea sau să mănânce, apa si hrana se îndepărtau de el exact cât să nu le poată atinge.

Peloponesul a deţinut un rol principal şi în isto­ria mai recentă. De aici a pornit scânteia Războiului de Independenţă din secolul al XlX-lea, când drapelul grecesc a fost înălţat drept sfidare la adresa turcilor, aici fiind stabilită şi capitala înainte de strămutarea ei la Atena Nu este vorba de o insu­lă adevărată – Peloponesul este legat de continent printr-un istm îngust, lat de doar 6 km, însă datorită unor staţiuni precum Koroni şi Methoni, cu taverne aglomerate şi plaje lungi de nisip, poţi crede că te afli pe o insulă din Marea Egee, Cu toate acestea, interiorul, care păstrează şi astăzi vechile tradiţii ale Greciei continentaie, oferă un peisaj muntos pe care iubitorii de natură şi de drumeţii îl apreciază foarte mult.

Istoricii nu vor mai vrea să plece niciodată din acest loc. Pe lângă siturile faimoase deja pomenite, aici mai sunt şi alte comori mai puţin celebr,e care abia aşteaptă să fie descoperite, precum ruinele bizantine de la Mystras sau stânca de la Monemvasia, care ascunde un sat întreg de privirile celor de pe continent.

Ce putem vedea in Pelopones?

CORINT (Korinthos)

Canalul Corint (Korinthos) oferă una dintre cele mai impresionante privelişti din Greciaa. Cu ceva noroc, te-ai putea afla acolo exact când, printre pereţii săi înguşti şi abrupţi care străbat întreaga distanţă dintre Golful Corint şi Marea Egee, trece câte o navă.

Impăratul roman Nero (37-68 cLHr.) a fost primul care a luat în calcul ideea de a tăia un canal prin istmul Corint, astfel încât navele să poată naviga din Italia în Marea Egee fără să mal ocolească Peloponesul. Nero însuşi a realizat primele săpături în mod simbolic, cu ajutorul unei lopeti de argint, dar lucrările n-au mai fost fina­lizate. Corăbiile au continuat să intre în Golful Corint şi să-şi descarce acolo mărfurile, care erau apoi transportate 6 km pe uscat până la navele care aşteptau de cealaltă parte a istmului, totul pentru a nu trebui să rişte un voiaj periculos, în ape furtunoase.

Abia în 1893, după lucrări ce au durat 12 ani, Canalul Corint, lat de 23 m, a fost gata, navele putând na­viga fără oprire până la Pireu. Canalul este folosit şi astăzi, deşi nu la fel de des, deoarece cargourile de mari dimensiuni nu se pot furişa printre pereţii acestuia.

La câţiva kilometri de canal se află Corintul (Korinthos) modern, oraş ce nu se bucură de prea mulţi vizitatori, cu excepţia celor care se opresc aici pentru alimentare cu combustibil. Este un oraş agricol şi este interesant de ştiut că reprezintă şl centrul industriei greceşti de prelucrare a stafidelor, cu­vântul englez „currant” – stafidă – fi­ind derivat de fapt din numele Corint.

O simplă plimbare printre ruinele bine conservate poate readuce la viaţă Corintul antic, dominat de Templul lui Apollo care datează din secolul al V-lea î.Hr., cu coloanele sale dorice masive, aceasta fiind una dintre clădirile lasate de romani in anul 44 î.Hr, când au reconstruit oraşul drept capitală de provincie.

Oraşul a fost cândva locuit de 300.000 de cetăţeni şi 460.000 de sclavi – număr comparabil cu popu­laţia actuală a oraşului Dallas. Clădirile mici sunt cele care vorbesc despre istorie: rămăşiţe ale prăvăliilor, case­lor şi sediilor administrative. Fântâna Peirene a fost primită în dar de la Herod Atticus, bogatul atenian iubi­tor de artă şi prieten al romanilor, iar izvorul de sub ea alimentează şl astăzi cu apă oraşul Corint.

Muzeul de Arheologie din apropierea sitului adăposteşte o bogată colecţie de obiecte găsite la faţa locului. Cele câteva minunate mozaicuri, multe datând din perioada romană, din secolul al ll-lea d.Hr., sunt un indiciu important în legătură cu bogăţia oraşului de la acea vreme. Vasele casnice, obiectele ceramice şi bijuteriile conferă expoziţiei şi o dimensiune umană.

Akrokorinthos, sau Corintul de-Sus, domină oraşul de pe vârful dealului aflat la 4 km distanţă. Zidurile şi panoramele sale spectaculoase sunt principalele motive pentru care merită vizitat După ce vezi poziţia excelentă în care este amplasaţ oraşul, înţelegi importanţa sa strategică şi motivul pentru care a fost întărit de fiecare val de invadatori, fie ei veneţleni, franci sau turci. Zidurile au o lungime de 2 km şi înconjoară o incintă de 24 ha, în . care poţi descoperi ruinele unor cape­le, moschei, locuinţe, fortificaţii, dar şi Fântâna turcească a lui Hatzi Mustafa.

Canalul din Corint

EPIDAVROS

Teatrul antic din Epidavros (Epidaurus) este unul dintre cele mai frumoase situri din întreaga Grecie. Renumit pentru acustica sa impecabilă, amfiteatrul este folosit şi astăzi pentru specta­cole modeme, în timpul Festivalului de Vară din Atena. Puţini sunt cei care se pot abţine sa nu testeze acustica teatrului pe prietenii lor aflaţi în gradene, aşa că pregăteşte-ţi discursul!

Pentru că mare parte din Epidavros pare înghiţită de vegetaţie, mulţi vizitatori nici nu se mai deranjează să-l exploreze, plecând după ce au făcut o scurtă vizită în amfiteatru. Cu toate acestea există indicatoare care te îndrumă către o mulţime de ruine, iar dacă te înarmezi cu o hartă şi vizi­tezi muzeul înainte, te vei bucura pe deplin de această expediţie.

Amfiteatrul a fost construit în se­colul al IV-lea1.Hr., are 55 de rânduri de gradene şi o capacitate de 14.000 de spectatori, Scena are diametrul de 20 m. Este greu de crezut ca amfitea­trul a zăcut îngropat şi neştiut până în secolul al XlX-lea, când au început săpăturile arheologice, Restaurarea a fost finalizată în 1954, şi trebuie precizat că primele 34 de rânduri ale auditoriului sunt în întregime.

Plimbare prin situl arheologic de la Epidavros

Epidavros înseamnă mai mult decât amfiteatrul, care nu a fost construit doar din raţiuni estetice sau cu scopul de a proslăvi teatrul. Monumentul era dedicat zeului medicinei, Asclepios, fiul lui Apollo. Acesta şi-a deprins meşteşugul de fa centaurul Chiron; era atât de dăruit în privinţa puterii de vindecare, încât se credea despre el că putea învia morţii. Lucrul acesta a încetat odată cu moartea lui Asclepios, ucis cu o lovitură de fulger de către Zeus, care se temea de pu­terea prea mare pe care o căpătase acesta.

La Epidavros exista un templu al lui Asklepios, care adăpostea o statuie a zeului, realizată din aur şi fildeş. Deşi astăzi nu este vizibilă decât o mică parte din templu, la Epidavros sunt in desfăşurare săpături arheologice pe termen lung, care ar putea să transforme acest sit într-unul de o importanţă încă şi mai mare dec’t o are deja.

Oamenii veneau la Epidavros pentru problemele de sănătate, pentru că aici îşi practicau meseria o mulţime de medici. Muzeul din apropiere expune exemplare de instrumente medicale folosite în trecut. Teatrul juca şi el un rol în vindecare, făcând parte dintr-un proces de unele tratamente din acele timpuri, în muzeu se mai găsesc şi coînsemnări ale unor vindecări care ar fi avut loc aici, împreună cu vase şi sculpturi recuperate în timpul săpăturilor.

Mai există şi ruinele unor case de oaspeţi, ale unei băi şi ale unui gymnasium, ceea ce indică faptul că exerciţiul fizic era la fel de important în cadrul unor tratamente din Antichitate pe cât este şi în prezent. Grecii credeau cu tărie în conceptul de minte sănă­toasă în corp sănătos. Această naţiune mică nu a oferit lumii doar pe cei mai mari filosofi, ci şi Jocurile Olimpice şi pe Hipocrate, părintele medicinei.

O altă construcţie importantă este tholos-ul circular, proiectat de Polykleitos, acelaşi arhitect care a re­alizat şi amfiteatrul. Scopul tholosul-ului nu este clar. Se poate să fi adăpostit şerpii care erau folosiţi în cadrul unor ritualuri, sau să fi fost chiar locul în care se desfăşurau respectivele ritualuri Una dintre teorii susţine că funcţiona ca o terapie de şoc pentru bolnavii mintal, care erau puşi să se târască prin pasajele concentrice din interior până când ajungeau în zona centrală, unde se pomeneau cufundaţi în beznă şi înconjuraţi de şerpi – terapie care, daca nu vindecă, cu siguranţă că măcar şochează!

în apropiere de thollos şi la apro­ximativ 365 m către nord-est faţă de amfiteatru, se află ruinele unu stadion din secolul al V-lea I.HR-ir.si este  este încă vizibilă o parte din gradene, din linia de start şi din cea de finis. Stadionul era folosit m timpul celui mai important festival, care se ţinea o dată la patru ani în cinstea lui Asclépios.

Situl arheologic din Epidavros

Situl arheologic din Epidavros

 

MICENE

Nu încape îndoială că Micene (Mykinai) este cel mai important sit istoric din Pdopones. Minu­natul palat din Micene era cunoscut drept Casa lui Atreu după conducătorul cu acelaşi nume, fiul lui Pelops (care a dat numele său Peloponesului,). Ruinele complexului, către care există indicatoare clare, se află la doar 2 km în afara satului Micene (Mycenae) din zilele noastre, sat întins de o parte şi de cealaltă a drumului principal dintre Nafplio şi Atena.

Primul lucru pe care îl vezi în timp ce te apropii, pe stânga, este Tre­zoreria lui Atreu. Acest mormânt în formă de stup este o construcţie impresionantă, mai ales dacă ţinem cont de faptul că a fost construit fără vreun strop de mortar.  Priveşte şi la grinda masivă aflată deasupra uşii de la intrare, lungă de 8 m şi grea de aproape 120 tone.

Dramaturgii greci istorisesc sinis­tra poveste a blestemului căzut asu­pra Casei lui Atreu. Soţia lui Atreu a fost sedusă de fratele acestuia, Thyestes. Drept răzbunare, Atreu i-a ucis pe doi dintre fiii lui Thyestes, i-a fiert, apoi i-a servit tatălui lor în timpul unui banchet. Apoi i-a arătat lui Thyestes capetele tăiate ale fiilor săi, ca să înţeleagă ce anume tocmai mâncase. Incepând de atunci, Atreu şi urmaşii săi – printre care s-au numărat Agamemnon, Menelaos şi Oreste – au fost blestemaţi de zei.

Trezoreriei i se mai spune şi Mormântul lui Agamemnon, dar, deşi acesta a fost cu adevărat un mormânt regal, nu există nicio dovadă care să susţină această atri­buire. Locul despre care Schliemann  credea că este mormântul lui Agamemnon se află in situl principal, ceva mai departe în lungul drumului. Trezoreria datează din secolul al XIV-leaî.Hr., ceea ce înseamnă că era în folosinţă înainte de perioada lui Agamemnon.

Primul lucru care ii uimeste pe vizitatorii ajunsi la situl principal este Poarta Leilor, grinda sculptata care strajuieste intrarea si este construita in sec. al XIII-lea I.Hr. Priveste de asemenea si la grinda masiva afalata edasupra usii de la intrare, lunga de 8 m si grea de aproape 120 de tone. Observa şanţurile din pavaj, făcute de carele de lemn, dar şi găurile pentru piroane din laterale, al căror scop era să ţină porţile bine închise în caz de nevoie.

Când treci prin această poartă, vezi în dreapta ruinele circulare ale mormintelor regale. în Mormântul Circular A, după cum este denumit, au fost descoperite şase morminte care conţineau în total 19 trupuri. Aici a descoperit Schliemann glorioasa mască funerară de aur despre care credea că a fost îngropată împreună cu regele Agamemnon. Cu totul, aici au fost descoperite 14 kg de aur sub formă de măşti, bijuterii, coroane şi alte obiecte, acest tezaur constituind una dintre principalele atractii ale Muzeului National deArheologie din Athena.

Pentru a te bucura la maximum de vizita în restul cetăţii Micene, îţi trebu­ie ceva imaginaţie, şi poate că n-ar stri­ca să ai o hartă. Ai de văzut o mulţime de temelii în ruine, iar schema care se conturează din ele este cea a unui palat regal întins, cu ziduri uriaşe, şi a unei comunităţi numeroase care locuia în imediata apropiere a palatului şi slujea curtea regală Zidurile propriu-zise ajungea şi până la 14 m grosime, fiind denumite Zidurile ciclopice datorită faptului că oamenii din timpurile mai noi nu înţelegeau cum anume fuseseră construite, atribuindu-le uriaşilor cu un singur ochi cunoscuţi drept ciclopi.

Palatul regal a fost distrus dintr-un incendiu în 1200îJHr. Urmele focului încă mai pot fi văzute pe blocurile de piatră rămase în fundaţie. Un seaol mai târziu, situl a fost abandonat şi lăsat în ruină până la redescoperirea lui de către Schliemann îh 1874. Dacă te plimbi pe acolo, poţi sâ vezi ruinele dormitoarelor, ale apartamentelor regale, ale băilor, ale unei mari săli de primire şi ale sălii tronului.

Situl Micene, Poarta Leilor

Situl Micene, Poarta Leilor- Pelopones

 

 

 

 

 

 

 

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*