Umbria: cele mai mari atractii de pe taramul Sfantului Francisc

Daca iti place Toscana cu siguranta vei indragi si Umbria. Desi ani de-a randul Umbria a fost considerata sora mai modesta a Toscanei, lucrurile s-au schimbat. In prezent, această regiune nu se mai află în umbra mult mai faimoasei sale vecine, devenind la rându-i o extraordinar de atrăgătoare destinaţie turistică. Intimă şi fermecă­toare, aşa-numita inimă verde a Italiei a fost parcă special creată pentru o vacanţă completă, mul­ţumită nu numai coroniţei de citadele – fiecare dintre ele un adevărat paradis al muzeelor, galeriilor de artă şi cotloanelor medievale secrete -, dar şi datorită peisajului extrem de variat, excelentelor soiuri de vin şi preparatelor culinare deloc sofisticate, dar extrem de gustoase.

   Panorama asupra dealurilor pitoresti ale Umbriei de pe Basilica Sfantului Francisc

Istoria Umbriei

Primii locuitori ai Umbriei au fost umbrii, un trib de agricultori care au fost asimilaţi de către etrusci cam prin secolul al Vll-lea Î.Hr. Apoi, aici au sosit romanii, cai£ au hotărât ca prin această regiune să treacă principalul lor drum, Via Flaminia, care a atras după sine fondarea unui număr însemnat de citadele. Dintre toate, cea mai importantă era Spoleto, oraş ce avea să devină, în perioada de glorie a lombarzilor, capitala ducatu­lui lor din centrul Italiei.

în jurul secolului al Xll-lea au apărut o serie de oraşe-stat puternice. Dintre toate, doar Perugia, capitala Umbriei chiar şi în zilele noastre, a dobândit recunoaştere naţională. Din păcate, începând cu secolul al XVI-lea, când a ajuns în stă­pânirea papalităţii, a cunoscut o lungă perioadă de stagnare, ale cărei efecte au putut fi inversate abia în ultimii 20 de ani, când Umbria s-a trans­format într-o importantă destinaţie turistică.

Locul de naştere al lui Francisc (1181 /2-1226) şi Benedict (480-550), cei mai de seamă sfinţi ai Europei şi fondatorii celor mai importante ordine monastice ale lumii occidentale, Umbria nu are asemănare. Atât de mulţi sfinţi s-au născut aici, încât această regiune este adesea denumită Umbra santa sau Umbra mistica – Umbria sfântă sau mistică.

Atractiile Umbriei

In Umbria sunt două destinaţii turistice esenţiale: Orvieto, cu a sa catedrală maiestuoasă, şi Assisi, unde se află impresionanta Basilica di San Francesco. Stilul arhitectonic al acestei bazilici, ce adăposteşte mormântul Sfântului Francisc, originar din Assisi şi ocrotitor al Italiei, a avut o mare influenţă asupra artei italiene şi, implicit, a artei europene în întregi­me. Giotto, Cimabue şi toţi ceilalţi artişti italieni de mărime şi-au lăsat amprenta aici, punând bazele unui stil artistic naturalist, care avea să se îndepărteze de convenţiile bombastice ale artei bizantine, culmi­nând în perioada de glorie a Renaşterii.

Dar ar fi o mare greşeală dacă, odată ajuns în Umbria, te vei limita numai la aceste două atracţii turistice. Unul din­tre punctele forte ale acestei regiuni este dis­tanţa mică dintre oraşele şi satele sale, ceea ce înseamnă că le poţi vizita cu foarte mare uşurinţă, chiar dacă e vorba numai de o excursie de o zi. Perugia este cel mai maretîintre toate şi merită să-i acorzi o zi întreagă. Poţi să te cazezi la Spoleto, unul dintre cele mai fermecătoare oraşe ale Italiei centrale, sau într-una dintre citadelele de pe coama dealurilor, ca de exemplu Todi, Spelb sau Montefalco. Assisi poate fi un alt punct de cazare, care, în ciuda popularităţii sale, devine un oraş extrem de liniştit odată ce excursioniştii de o zi pornesc mai departe.

Şi oraşele mai izolate pot fi la fel de intere­sante; printre ele se numără Gubbio, o nestema­tă medievală extrem de interesantă, şi Norcia, situată într-o zonă montană sălbatică, în extremi­tatea estică a Umbriei. Acest oraş este un adevă­rat paradis al gurmanzilor şi o bază excelentă pentru cei care doresc să viziteze Parco Nazionale dei Monti Sibillini (unul dintre princi­palele masive ale Apeninilor), situat în regiunea Marche, şi extraordinara Piano Grande, o câmpie superbă acoperită cu un covor de flori şi înconjurată de un zid muntos. în partea vestică a Umbriei, peisajul este unul bucolic, de o frumuseţe subtilă şi insinuantă, care aminteşte de peisajele de vis, ale Toscanei.

Perugia

Dupa ce vei iesi din nenumaratele si ametitoarele suburbii ce încercuiesc capitala Umbriei, vei descoperi un centru vechi nemaipomenit de frumos, care păstrează şi astăzi urmele trecerii etrusci- lor, romanilor şi atmosfera medievală. Nu numai Piazza IV Novembre, piaţa principală a oraşului, merită văzută, ci şi împrejurimile, aşa că ia-ţi încălţă­minte comodă şi porneşte să descoperi cât mai multe din minunăţiile Perugiei, într-o singură zi începe-ţi vizita pornind în jos pe Corso Vannucci, o stradă unde numai pietonii au voie şi care străbate centrul medie­val al Perugiei. în Piazza IV Novembre, din capătul nordic al acestei străzi, se află Fontana Maggiore (1277), proiec­tată de Nicola şi Govanni Pisano (tată şi fiu), doi sculptori din Pisa cunoscuţi în special pentru amvoanele din Siena şi Pisa. în spatele ei se înalţă Domul (început în 1345), ce adăposteşte mormintele a doi mari papi care au murit în acest oraş (Urban al IV-lea, care a fost otrăvit, şi Martin al IV-lea, mort din cauza unei indigestii cauzate de mâncarea sa prefe­rată – ţiparii). Printre picturile de aici se numără „Madonna delle Grazie” (seco­lul al XV-lea, al treilea pilon al navei sudice), despre care se spune că ar avea puteri miraculoase, de aici şi nenumăra­tele donaţii votive. Tot aici se află şi Cappella del Sant’AnelIo (prima cape­lă din nava nordică), în care a fost incrustată o agată despre care se spune că ar fi împodobit inelul de nuntă al Fecioarei Maria.

                                          Pe terasa restaurantului La Rosetta

Palazzo dei Priori

In colţul pe care-l formează Piazza IV Novembre cu strada Corso Vannucci se înalţă unul dintre cele mai extraor­dinare palate civice din Italia, Palazzo dei Priori (1293-1443), care găzduieş­te patru săli renumite. Prima, Sala dei Notari (închis lunea; excepţie din iulie până în septembrie), locul de întrunire al juriştilor oraşului în perioada medie­vală, se mândreşte cu un impresionant tavan boltit şi blazonul magistraţilor (podestă) Perugiei medievale. în holul principal se intră pe scara în formă de evantai a palatului.

                                                               Palazzo dei Priori

Puţin mai în jos pe Corso, la nr. 15, se află intrarea în Sala del Collegio della Mercanzia, fostul loc de întrunire al breslelor oraşului. Această încăpere din secolul al XV-lea este decorată aproape în totalitate cu panele de lemn extrem de atent sculptate. La numai câţiva paşi mai încolo este intra­rea în Collegio del Cambio; care; în trecut, a fost locul de întrunire al breslei zarafilor. Pictorul pre­ferat al oraşului, Pietro Vannucci (1446-1523), cunoscut mai ales sub numele de Perugino, a decorat această încăpere – frescele de aici (1496) sunt considerate a fi opera sa de căpătâi.

Păstrează pentru la sfârşit piesa de rezistenţă a acestui palat, Galleria Nazionale dell’Umbria, o imensă expoziţie de pictură aflată la etajul al patrulea (accesul se face prin intrarea principală). Colecţia de aici conţine tot ce a adunat mai frumos arta umbriană de-a lungul secolelor ală­turi de impresionante lucrări toscane, precum cele două picturi reprezen- tând-o pe „Fecioara cu Pruncul şi Sfinţii” realizate de Fra Angelico şi Piero della Francesca (1437, respectiv 1460).

Indreaptă-te apoi către vest, pe pito­reasca Via dei Priori. Vei trece pe lângă o colecţie de turnuri şi biserici înainte de a ajunge la Oratorio di San Bernardino, renumit pentru faţada sculptată şi multi­coloră (1457) ce poartă semnătura lui Agostino di Duccio. la-o apoi spre nord, către Piazza Fontebraccio, şi intră prin Arco di Augusto (sec. III-I Î.Hr.), o poartă etrusco-romană, înainte de a o porni spre nord, pe Corso Garibaldi, stradă ce duce către bisericile Sânt’Agostino şi Sant’Angelo. în partea de vest a pieţei, principalele atracţii sunt un zid de apărare etrusc (Piazza Danti) şi Biserica San Severa, unde se află o pictură de Rafael. Ambele pot fi zărite cu uşurinţă înainte de a te aventura spre sud, pe Corso Cavour, care te duce direct la San Domenico, cea mai mare biserică din Perugia, renumită pentru mormântul gotic (începutul secolului al IV-lea) al lui Benedict al Xl-lea (dreapta altarului). Tot pe aceeaşi stradă se află Muzeul de Arheologie, unde sunt expuse o serie de obiecte arheologice romane şi etrusce descoperite în Perugia, şi superba biserică San Pietro, pe care trebuie neapărat s-o vizitezi

                                                    Oratorio di San Bernardino

Assisi

Assisi este cunoscut drept orasul natal al Sfantului Francisc, ocrotitorul Italiei, fondatorul Ordinului Franciscan şi una dintre cele mai importante figuri religioase ale lumii medievale. Bazilica sa, formată din două biserici gemene şi împodobită cu operele celor mai renumiţi pictori ale acelor vremuri, este unul dintre cele mai importante lăcaşuri religioase din punct de vedere artistic. în acelaşi timp, oraşul Assisi în sine este o citadelă atrăgătoare, împânzită cu biserici, galerii de artă, străzi presărate cu flori şi clădiri medie­vale decorate cu marmură roz.

Principala atracţie din Assisi, Basilica di San Francesco (începută în 1229), se află la marginea de vest a oraşului, ceea ce înseamnă că te vei afla în Piazza del Comune, care a fost con­struită pe ruinele unui vechi forum roman.

                                 Piazza del Comune este practiccentrul orasului Assisi

Flancul nordic este dominat de Tempio di Minerva (secolul I), un templu roman cu şase coloane extrem de bine prezervat. Pe flancul vestic al pieţei se înalţă Museo e Foro Romano, care oferă turiştilor ocazia de a vizita ruinele clădirilor romane descoperite sub piaţă . La vest de piaţă se află Pinacoteca, o galerie de pictură unde este expusă o colecţie modestă, dar superbă de picturi medievale şi renas­centiste umbriene.

Basilica di San Francesco a ajuns pe primele pagini ale ziarelor în 1997, când cutremurul din acel an a dus la prăbuşirea Bisericii Superioare, ucigând patru oameni şi distrugând o parte din superbele sale fresce. Pagubele artistice suferite de bazilică au fost puţin exage­rate, deoarece cele mai renumite fres­ce ale sale au supravieţuit Astfel, în Biserica Superioară, o încăpere gotică impresionantă, mai pot fi cunoscute şi astăzi inegalabilul ciclu de fresce al lui Giotto reprezentând „Viaţa Sfântului Francisc” (1290-1295), alături de lucrările mentorului lui Giotto, Cimabue. în Biserica Inferioară, care aduce foarte mult cu o criptă, pereţii sunt acoperiţi de alte fresce realizate de Giotto, de necunoscutul „Maestro di San Francesco” şi de cei mai de seamă artişti sienezi, Simone Martini şi Pietro Lorenzetti. în Biserica Inferioară se află şi mormântul Sfântului Francisc, unde se poate intra coborând pe o scară de piatră aflată la mijlocul navei.

Basilica San Francesco domina peisajul din Assisi

 

Aceşt mormânt a fost descoperit în 1818, după două luni de săpături inten­se, deoarece Sfântul Francisc fusese înmormântat în secret, pentru a nu i se fura trupul (în Evul Mediu, rămăşiţele pământeşti ale sfinţilor aveau o valoare inestimabilă). Francisc a murit în 1226 şi a fost canonizat doi ani mai târzia Această bazilică Îfost ridicată cu ajuto­rul donaţiilor venite din întreaga Europă; structura ei este un exemplu de artă gotică italiană, iar Biserica Superioară, cu o singură navă, avea să influenţeze construcţia bisericilor fran­ciscane, şi nu numai, mulţi ani la rând.

Cum ieşi din bazilică, ar trebui să te îndrepţi către sud, spre San Pietro, o biserică în stil romanesc din secolul al Xlll-lea; de aici te poţi întoarce în Piazza del Comune, fie pe Via Ancaiani, o stradă veche pitorească, fie pe aglo­merata Via San Francesco. Dacă alegi să te întorci pe cea de-a doua stradă, nu uita de Oratorio dei Pellegrini (secolul al XV-lea) de la nr. 11, decorat cu fresce
umbriene datând din perioada medie­vală. Odată ajuns înapoi în Piazza del Comune, mergi puţin către est, până ajungi la Basilica di Santa Chiara, locul de îngropăciune al Sfintei Clara (Chiara), tovarăşa întru pocăinţă şi sără­cie a lui Francisc şi fondatoarea Ordinului Clariselor. Spre nord se află Domul (început în 1140, chiar dacă fundaţia fusese pusă în 1029); interiorul este anost, dar cea care impresionează este faţada romanescă. Puţin mai la nord se înalţă Rocca Maggiore ($), cas­telul oraşului (distrus în mare parte), ale cărui bastioane pline de verdeaţă oferă o privelişte superbă asupra oraşului Assisi şi împrejurimilor sale.

Nu uita să vizitezi şi Eremo delle Carceri, o mănăstire franciscană as­cunsă la vreo 2 km de centrul oraşu­lui. Interiorul este absolut fascinant, vei avea ocazia să vezi chilia în care a stat Sfântul Francisc, iar pădurea din apropiere, cu a sa reţea de poteci, te îmbie la o mică plimbare. Mai puţin atrăgătoare, dar la fel de importantă pentru pelerini este şi Santa Maria degli Angeli, biserică ce a fost cons­truită în locul în care a murit Sfântul Francisc; se află în satul cu acelaşi nume, în câmpia de la poalele oraşului Assisi.

Orvieto

Orvieto se bucura de cea mai spectaculoasa asezare dintre toate oraşele Umbriei – pe un platou mărginit de o stâncă abruptă de ori­gine vulcanică. Această zonă i-a atras pe etrusci, care au întemeiat aici unul dintre cele mai importante oraşe ale lor, dar adevărata faimă şi-a câştigat-o abia în 1263, anul unui adevărat miracol religios ce a dus la construcţia faimoasei catedrale care, de altfel, este şi principala atracţie turistică din Orvieto.

încearcă să abordezi oraşul cu pito­rescul funicular, care-şi are staţia de pornire în Orvieto Scalo, modernul oraş de câmpie. Funicularul te va lăsa direct în Piazzale Cahen; odată ajuns aici, trebuie neapărat să vizitezi ruine­le fortăreţei medievale, grădina publi­că – situată pe locul unui fost templu etrusc – şi extraordinarul Pozzo di San Patrizio (Viale Sangallo, tel. 0763 343 768, 5$), o imensă fântână comandată de Papa Clement al Vlll-leaîn 1527, pentru a aprovizio­na oraşul cu apă în caz de asediu.

Cele 248 de trepte coboară către măruntaiele reci şi întunecate ale fân­tânii. Pornind din Piazzale Cahen, după zece minute pe Corso Cavour, ajungi exact în centrul vechiului oraş. Dacă ai ajuns în Umbria, trebuie neapărat să vizitezi Domul din Orvieto, descris de către Papa Leon al Xlll-lea drept „Crinul de aur al catedralelor italieneşti”. Construcţia ei a fost inspirată de Miracolul de la Bolsena (1263), când se spune că ar fi curs sânge din ostie, în timpul sluj­bei efectuate în biserica din satul Bolsena, aflat nu departe de Orvieto. Această construcţie gotico-romanescă se distinge prin faţadă, care este cea mai bogată în decoraţiuni din întreaga Italie. Detaliile uimesc privi­rea, cele mai reuşite fiind basorelie­furile sieneze ce flanchează uşile de la parter, o capodoperă a sculpturii italieneşti din secolul al XlV-lea.

în interior, aparenta sobrietate a catedralei este infirmată de cele două capele decorate din plin cu fresce. în partea stângă (nord) se află Capella del Corporale, care se distinge prin racla (1358, bogat ornamentată) unde a fost depus antimisul (corpora­le) pătat cu sânge când s-a produs miracolul de la Bolsena. Pereţii sunt acoperiţi cu fresce (1357-1364) rea­lizate de pictorul local Ugolino di Prete llario – ele reprezintă diverse scene ale miracolului (peretele din dreapta) şi diferite alte scene (pere­tele din stânga). Vizavi, Capella di San Brizio, sau Capela Nouă (Piazza del Duomo 26, tel. 0763 342 477, închis duminica dimineaţa şi zilnic între 12:45 şi 14:30, $$), este decorată şi ea cu o serie de picturi şi mai importante decât cele din prima capelă – un ciclu de fresce (1499 şi 1504) cu „Judecata de Apoi” ale artistului tos­can Luca Signorelli, una dintre cele mai măreţe lucrări de artă ale Italiei.

 

                                                        Domul din Orvieto

 

        In interiorul Domului Din Orvieto sunt picturi rare de o frumusete fantastica

Vizavi de catedrală se află Musei Claudio Faina e Civico.

Dacă esti in Orvieto, nu uita să dai o raită şi prin fascinantul labi­rint de tuneluri, galerii subterane şi peşteri săpate în piatra vulca­nică de dedesubtul oraşului. Multe dintre aceste tuneluri datea­ză de pe vremea etruscilor; versiuni mai moderne ale acestora au fost folosite la pro­ducerea extrem de apreciatului, cândva, vin alb dulce de Orvieto, care se poate cumpăra de la toate magazinele din oraş. Centrul de informare turistică organizează tururi complete. Printre exponatele de aici se numără o serie de vestigii arheologi­ce etrusce. Iubitorii artefactelor etrusce ar trebui să-şi facă timp să viziteze şi Necropoli Etrusca- Crocefisso del Tufo, o extrem de interesantă colec­ţie de monumente funerare din piatră aflate la 1,6 km în afara oraşului, pe şoseaua SS71 ce duce la Orvieto Scalo.

Alte vestigii arheologice sunt expuse la mai puţin atrăgătorul Muzeu de Arheologie, situat în spatele catedrale.

Şi dacă tot ai ajuns la Orvieto, ar fi păcat să nu vizitezi şi Bisericuţa San Lorenzo de pe Via Ippolito Scalza, mult mai impozanta Sânt’Andrea din Piazza della Repubblica şi Biserica San Giovenale, ascunsă în extremitatea vestică a oraşului. Aceasta din urmă conţine un superb ciclu de fresce me­dievale ce trebuie neapărat văzute.

 

Todi

Orasul Todi a fost descoperit de imigranţi care, în ciuda numărului mare, nu au reuşit să ştirbească farmecul acestui oraş medieval care oferă de toate: o aşezare de vis, o istorie care datează încă de pe vremea etruscilor, opere de artă şfde cultură pe placul tuturor, străduţe pitoreşti şi o privelişte care cuprinde jumătate din Umbria.

                                                            Piazza del Popolo

Incepe-ţi ziua la cafeneaua din Piazza del Popolo, descrisă adesea drept cea mai perfectă piaţă medie­vală a Italiei. Mândria acestei pieţe este Domul (capătul nordic al pie­ţei), a cărufconstrucţie a început în secolul al Xll-lea, pe ruinele unui templu dedicat lui Apollo (în trecut, în locul pieţei se afla vechiul forum roman). Rămăşiţele vechiului forum pot fi văzute în interiorul criptei; în biserică, principala atracţie o consti­tuie strana din lemn (1521-1530) superb incrustată. Celelalte colţuri ale pieţei sunt flancate de trei palate din secolul al Xlll-lea, dintre care Palazzo Comunale găzduieşte superbul Museo della Citta, un spaţiu modern unde sunt expuse o gamă largă de obiecte şi o superbă pictură reprezentând „încoronarea Fecioarei Maria” (1511) realizată de Lo Spagna.

Cele mai interesante străduţe din Todi se află în partea de nord a oraşu­lui şi la vest de catedrală. Pe măsură ce le explorezi, vei vedea că oraşul este înconjurat de trei ziduri separate– etrusc, roman şi medieval. în partea sudică a pieţei se află grandioasa bise­rică gotico-romanescă San Fortunato în interior se găseşte o incontestabilă capodoperă: o frescă (1432) în cea de-a patra capelă (nava sudică), ce poartă semnătura pictorului toscan Masolino da Panicale.

In partea dreaptă a bisericii se află grădina publică, pe locul fostului castel medieval. La capătul aleii – se înalţă Santa Maria della Consolazione (1508 – 1607), una dintre cele mai frumoase biserici renascentiste ale Italiei.

                                        Peisajele deluroase ce inconjoara orasul Todi

 

 

 

 

 

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*