Vacanta Andaluzia: Plimbare cu masina printre pueblos blancos

Vacanta in Andaluzia

Traseu de plimbare printre pueblos blancos in Andaluzia

Daca te afli cumva in Andaluzia la Cadiz, merita sa incerci o plimbare cu maşina prin pueblos blancos. Această plimbare cu maşina te poartă de la vest la est prin spectaculosul Parc Natural Sierra de Grazalema, cu opriri prin tipicele sale sate albe (pueblos blancos), înainte de a ajunge la Ronda, care este si cel mai atrăgător dintre ele.

Pornirea pe acest traseu se face de la Arcos de la Frontera, din Vest. Arcos de la Frontera  înte­meiată de romani, este locul vestic de intrare în această regiune, cu drumuri pornind radial de pe spectaculosul său vârf. Să mergi cu maşina pe străduţele înguste şi şerpuitoare din Arcos este o artă în sine, aşa că fă-ţi timp să urci pe jos până în piaţa principală. într-o parte este Biserica Santa Marfa, o frumoasă construcţie gotică mudejară, cu detalii platereşti; în partea cealaltă este un mirador (loc de observaţie) cu vedere asupra livezilor şi a culturilor de măslini. Şi aici se găsesc ziduri maure ale Castillo de los Duques şi numeroase faţade baroce şi renas­centiste.

Arcos de la Frontera

arcos de la frontera

Ieşi din Arcos pe linia de centură urmărind indicatoarele de pe A372 către El Bosque, aflat la 27 km. Vei merge printr-o zonă intens culti­vată cu legume, măslini, cu ferme de cai, iar în cele din urmă va apărea şi Sierra de Grazalema. Peisajul devine din ce în ce mai spectaculos pe măsură ce te apropii de El Bosque 0, ghemuit

la poalele munţilor. Acest centru pentru dru­meţii montane, pentru căţărare, pentru pescuit de păstrăvi şi pentru parapantă constă într-o mână de cafenele şi o moară, adunate în jurul unui pod peste râul El Bosque. Traversează-I şi ia-o la dreapta după bar pentru a ajunge în par­carea de unde poţi merge pe jos la centrul turistic al Parque Natural de la Sierra de Grazalema

Ieşi din Bosque pe A372, iar după 1,6 km caută o curbă la stânga către Grazalema. De aici, drumul suie printre pini şi eucalipţi, iar solul devine mai calcaros. în curând, vei vedea pe stânga satul Benamahoma 0. Priveliştea se deschide asupra văii, iar pădurile şi stânca alter­nează. Priveliştea puternicelor piscuri de granit ale Monte Simancon (1.565 m) te însoţeşte prin trecătoarea Puerto del Boyar Q (1.103 m), unde poţi parca pentru a admira superba per­spectivă asupra crestelor montane.

Aici este intalnesti un teritoriul gazda al căprioarelor, al caprelor de munte, al vulturilor Griffon şi al acvilelor. Tot aid creşte şi bradul spaniol (pinsapo), o specie rară ce se gfeeşte numai de la 1.000 m altitudine şi care a supravieţuit din pădurile erei Terţiare.

Pe măsură ce drumul coboară şerpuit, vei începe să vezi Grazalema, o privelişte încântătoare de case văruite în alb, cu acoperişuri de ardezie şi cu turle bisericeşti situate intre două sierras. El Pinar şi El Endrinal. Vizavi este formaţiunea stâncoasă El Reloj (Ceasul). Coboară în sat, traversează piaţa cen­trală şi fă la dreapta pe lângă biserică pentru a ajunge în parcare.

Apoi explorează acest sat imacu­lat, având case cu straturi groase de tencuială albă şi cu străzi cu baruri, restaurante şi biserici. Biserica neoclasică La Aurora este cea cu tumul octogonal; celelalte biserici sunt Encamadón şi San José, care a fost cândva o mănăstire carmelita şi este construită pe locul unei moschei.

Părăseşte Grazaema pentru a-ţi continua dnimul pe A372, urmând indicatoarele către Ronda (33 km).

După 1,6 km, o curbă la stânga, cu indicator către Zahara, merită un ocol, dacă poţi face faţă unor serpentine chinuitoare timp de mai bine de o oră. Dacă nu, continuă să mergi pe A372, coborând într-o vale presărată cu stând şi oferind o superbă privelişte asupra Grazalemei. Pe măsură ce pătrunzi în provincia Málaga, pădurile de stejar mărginesc drumul, iar priveliştea se deschide treptat către o zonă agricolă, presărată cu fincas (ferme) albe. Când ajungi la prima bifurcaţie, ia-o la dreapta spre Ronda şi apoi fă din nou la dreapta pe A376. Pe măsură ce aceasta coboară repede la vale trecând pe lângă stâncile abrupte de granit de pe dreapta, Ronda se iveşte la orizont, aşezată spectacu­los deasupra cheilor.

Am ajuns in Ronda. Aici poti gasi cea mai mare stanca din Andaluzia.

ronda andaluzia

Ronda se  întinde pe nişte chei cu o înălţime de 100 m până la râul Guadalevin. Dincolo de chei (cunoscute ca El Tajo) se întinde Puente Nuevo sau „Podul Nou”, ce face legătura între partea veche şi cea nouă a oraşului – „nou” fiind doar ceva relativ, întrucât acest cartier datează din secolul al XVIII-lea. Ronda este un oraş populat cu multe servicii pentru vizitatori, printre care numeroase magazine de antichităţi, el păstrând totuşi o ambianţă puternică, dacă eviţi lunile aglomerate de vară.

Pieţele retrase şi străzile pavate ale Rondei Vechi sunt foarte evoca­toare şi poţi vizita mai multe clădiri. Una dintre cele mai frumoase şi mai intime este  Palacio de Mondragon, ce găzdu­ieşte acum un mic muzeu. Palatul a fost construit în 1314 ca reşedinţă a marelui rege maur Abb el Malik. Femando şi Isabela au locuit aici în 1485, iar palatului i-a fost făcută actuala faţadă în secolul al XVIII-lea. Dintre multele patio, cel mai impresionant este cel din curtea mudejară, din cărămizi artizanale, marmură, ceramică şi lemn. De aici, o arcadă în formă de potcoavă duce în grădinile ncântătoare.

Câţiva paşi mai departe de palat  este  superbul Parque Duquesa de Parcent, dominat de Biserica Santa Maria la Mayor.

Mai jos spre est, pe drumul principal, se vede un minaret în stilul Nazari, care aparţine acum Bisericii San Sebastian. în sud se află o parte din meterezele arabe cu o dublă poartă: Puerta de Almocabar, maură, şi Puerta de Carlos V este renascentista.

Daca mergi Calle Santo Domingo, treci pe langa frumoasa fatada a Palacio del Marques de Salvatierra, cu bizarele sale sculpturi infatisand copii dezbracati, considerati a fi figuri precolumbiene.

In oraşul nou, nu rata venerata arenă de tauri, Plaza de Toros, unde bărbaţii şi-au încercat norocul împotriva taurilor încă din 1785. In interior, în Museo Taurino, sunt expuse hainele toreadorilor şi cape cusute cu mărgele, paiete şi şnururi, alături de fotografii istorice ale unor matadori, lupte, morţi şi ale unor aficionados (împătimiţi) pre­cum Orson Welles.

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.