Vacanta in Sevilla: impresii, poze reale si detalii importante din inima Andaluziei

Totul despre Sevilla

Impresii din Sevilla

SEVILLA ESTE UN ORAŞ DE 700.000 DE LOCUITORI EXTROVERTIŢI, CARE o ţin numai în coride, flamenco, procesiuni, fieste şi tapas. Centrul oraşu­lui alcătuieşte un mozaic de scene, cu pieţe una mai frumoasă ca alta, bise­rici baroce viu colorate şi portocali. Sanctuare discrete şi patio umbrite indică o viaţă secretă, dar trăsătura copleşitoare este cea a deschiderii şi convivialităţii.

Pe estrazile din Sevilia 1

Pe strazile din Sevilia 2

 

Despre Sevilia

Partea negativă a farmecului Sevillei este inevitabilul aspect comercial al centrului. în cartierul Barrio de Santa Cruz , stai departe de restaurantele pentru turişti şi ai grijă la portofel, geantă şi aparat foto. Acestea fiind zise, relaxează-te şi nu te grăbi. Pierde-te pe străduţele cu case văruite şi bucură-te de viaţa cotidiană a magazinelor, pieţelor, a muzicii şi barurilor care noaptea explodează

Istoria Sevilia

Istoria Sevillei începe cu romanii, întinsele ruine de la Itálica, unde sau născut împăraţii Adrian şi Traian, se află la 10 km spre nord-vest Dintre ruinele cetăţii Hispalis, aşezarea romană de pe teritoriul Sevillei de azi, fac parte apeductul (cel mai bine poate fi văzut de pe Callejón del Agua din Barrio de Santa Cruz), coloanele şi sta­tuile lui Hercule şi Julius Caesar de pe Alameda Hercule a fost întemeietorul legendar al Sevillei. lulius Cezar a fost adevăratul întemeietor. In anul 711, maurii au debarcat aici. A fost nevoie de patru secole pentru ca Sevilla să ;; atingă apogeul, sub dominaţia dinastiei Almohad, care a lăsat o influenţă dura- i bilă în stilul arhitectural. De la palatul ‘ regal somptuos (Reales Alcázares) şi ; Casa de la Pilatos până la nesfârşitele ; ziduri placate cu gresie, Sevilla este i oglinda strălucitoare a unui meşteşug I ce se practică şi astăzi.

Sfârşitul acestei perioade de înflorire a venit în 1248, când regele Fernando al lll-lea de Castilia a cucerit : Sevilla din mâinile maurilor, însă oraşul : a prosperat din nou la scurt timp, ca urmare a descoperirii Americii în 1492. Oceanul Atlantic este la numai 90 km distanţă, de-a lungul râului Guadalquivir, iar portul din Sevilla i-a văzut pe Ferdinand Magellan, Juan Sebastián Elcano şi Cristofor Columb pregătindu-şi corăbiile. Din imensele bogăţii aduse de ei din colonii s-au finanţat multe dintre monumentele oraşului. Secolul al XX-lea a avut două puncte de apogeu: Expoziţia ibero-americană din 1929 şi Târgul Internaţional din 1992. Primul eveni­ment s-a bucurat de mai mult succes. Cel din urmă, o amestecătură pestriţă de arhitectură postmodernă pe Isla de la Cartuja, e mai bine să fie dat uitării. Cea mai recentă inovaţie din Sevilla este marea zonă pietonală din jurul catedralei, traversată de tram­vaie. De asemenea, se înmulţesc rutele pentru biciclete; încearcă un astfel de tur, cu ghid.

Pe strazile din Sevilia 3

 

Sevilla- Orasul Coridelor

Un zgarie nori in Sevilla, Andaluzia

 

 

Ce vizitam? 

CATEDRALA DIN SEVILLA (SFANTA MARIA) SI LA GIRALDA

Catedrala din Sevilla

Catedrala din Sevilla 2

 Catedrala este dizgraţioasă pe dina­fară, dar are multe comori, nu în ulti­mul rând tumul Giralda, înălţându-se măreţ pe una dintre părţi. Giralda, cea mai frumoasă reminiscenţă a dinastiei Almohad, a servit ca minaret pentru Aljama, moscheea pe locul căreia a fost construită catedrala.

Turnul La Giralda a fost terminat în 1198 de către arhitectul Aii de Gomara. A fost afectat de cutremu­rul din 1365, iar apoi, în secolul al XVI-lea, i s-a adăugat o clopotniţă cu 25 de clopote de diverse vechimi şi, în cele din urmă, o giruetă, de unde derivă şi numele său. în inte­rior, turnul înalt de 98 m este o rampă care îi permitea muezinului, crainicul musulman a cărui sarcină era să cheme lumea la rugăciune, să urce în turn călare pe cal. Oamenii de rând trebuie să urce pe jos, dar efortul este răsplătit de priveliştile impresionante asupra Sevillei.

Şi în La Giralda, şi în catedrală pătrunzi printr-un patio spaţios, pre­sărat cu portocali şi mărginit de ambele părţi de arcade în formă de potcoavă, tot ce a mai rămas din vechea moschee. De aici, două arcade, una arabă şi una gotică, duc în interiorul acestei a treia catedrale ca mărime din lume (după Catedrala Sf. Petru de la Vatican şi Sf. Pavel din Londra), o asociere de stil gotic târ­ziu şi stil renascentist, cu dimensiuni ce depăşesc puterea omenească. A fost nevoie de mai bine de un secol pentru a o construi, din 1403 până în 1506. Porneşte de la marele altar, o ameţitoare operă de artă flamandă, având 2,5 tone de aur, adus din Mexic şi din Peru pentru acest altar a fost nevoie de 35 de ani pentru a-l realiza. Sculptura detaliată este mirifică, dar dificil de văzut de la distanţă, aşa că ia cu tine un binoclu.

In spatele tău, corul este o altă operă de artă, cu stranele sale din lemn de mahon adus din Cuba, fru­mos sculptate în secolele al XV-lea şi al XVI-lea. Priveşte cupola din transept pentru a vedea decoraţiuni din piatră datând de după cutremu­rul din Lisabona, din 1778, când această porţiune s-a prăbuşit şi a fost reconstruită. Ferestrele cu vitra­lii strălucitoare arată că, de-a lungul perioadei în care a fost construită catedrala, a avut loc o schimbare de stil. Rândul de sus este în stil gotic, iar cel de jos, în stil renascentist.

In partea dreaptă a transeptului se află mormântul lui Cristofor Columb – după ani de controverse şi rivalităţi, testele de ADN au dovedit că rămăşi­ţele sale pământeşti se află aici, şi nu în vastul mausoleu de la Santo Domingo, din Republica Dominicană în sacristie este cel mai impresionant tezaur al catedralei. Vei vedea picturi de Murillo, Zurbâran şi Goya (singura de Goya din Sevilla), potire de aur şi argint, relicvarii, cruci de procesiune încărcate de giuvaeruri, un frumos altar portabil din secolul al Xll-lea şi un chivot masiv. Această parte adău­gată mai târziu a catedralei are o capelă ovală, prima construcţie de acest fel din Europa. Ultima surpriză este Capilla Real, cu acces separat din piaţă, care adăposteşte mult ado­rata statuie a Virgen de los Reyes, sfânta patroană a Sevillei.

BARRIO DE SANTA CRUZ

Imediat în estul catedralei se găseşte o frumoasă ţesătură de străzi şi pia­ţete. Barrio de Santa Cruz s-a dez­voltat ca fiind un cartier evreiesc, datând din 1248, când Sevilla a fost preluată de la mauri, şi a rămas ast- “Aîntreaga fel până în 1492, când evreii au fost izgoniti izgoniţi din Spania. Aici locuiau în jur de 400 de familii, într-un ghetou autonom, având propria sa judecă­torie şi sinagogă, deşi continuau să plătească impozite Coroanei. Astăzi, Santa Cruz are o cu totul altă imagine, fiind în primul rând un car­tier rezidenţial foarte râvnit, aşa cum a fost încă din secolul al XVII-lea, iar în ai doilea rând fiind foarte atrăgă­tor pentru vizitatori.

Poţi face o plimbare încântătoare, trecând prin patiourile pline de flori, în special pe Callejón del Agua. Mergi în Plaza de Santa Cruz, locul sinagogii principale, cea care mai târ­ziu a fost transformată în biserică şi apoi distrusă de armatele lui Napoleon. între această piaţă şi cate­drală se află impresionanta clădire barocă a Hospital de ios Venerables (Plaza de los Venerables), construit ca azil pentru preoţi, adăpostind în biserica sa fresce superbe realizate de Valdés Leal şi de fiul său, Lucas. Spitalul este în pro­prietatea fundaţiei culturale Focus şi găzduieşte concerte şi expoziţii.

REALES ALCÁZARES

Conducătorii Sevillei au fost mândri de ei înşişi având un palat regal ce înfăţi­şează o complexă şi predominantă asociere de tehnici maure şi simboluri catolice – exemplul suprem de arhitec­tură mudejară. Unul dintre cele mai vechi palate regale din Europa este încă în uzul regelui Spaniei.

Cele mai vechi părţi care au supra­vieţuit au fost construite în timpul dinastiei Almohad, însă, cu mult înainte, aici au fost acropole romane, apoi o bazilică creştină timpurie şi apoi castel maur. Ceea ce vezi astăzi este în principal opera lui Pedro I, care a comandat construirea sa în 1362, aproape în acelaşi timp în care se con­struia Palatul Nazrid de la Alhambra, din Granada. Mai bine de un secol mai târziu, Isabela I i-a adăugat o aripă, iar un alt secol alături, cu frumoase artesonado din mahon (tavan mudejar încasetat), sunt ambele adaosuri din secolul al XVI-lea. Ori de câte ori vezi picturi cu roşu şi auriu, vezi de fapt restaurările din secolul al XlX-lea. Paleta de culori maură şi mudejară era în principal cu albastru şi verde.

Cea mai deosebit executată încă­pere se află în partea cea mai îndepăr­tată a patioului, un labirint de dormi­toare şi de camere de primire ce comunică între ele. în mijlocul lor este uluitorul Salón de Embajadores (Sala Ambasadorilor), terminat cu o excepţională cupolă din lemn de cedru, cu imagini ale monarhilor cato­lici. Arcadele în formă de potcoavă te poartă către o sală de mese luminoasă ce dă spre grădini la aminte la delica­tele ornamente de aici, opera artiştilor persani după ce sala iniţială a ars într-un incendiu. Alături este încântă­torul Patio de las Muñecas (Patioul Păpuşilor – numit astfel pentru dimensiunile sale mici), cunoscut şi sub numele de Patio de la Reina (Patioul Reginei), pentru că are para­vane sculptate cu spaţii prin care femeile să privească, aşa cum aveau haremurile. Galeria deschisă de deasu­pra era pentru muzicieni. La capătul ei se găsesc modestele dormitoare ale lui Fernando şi ale Isabelei şi cel al fiului lor, Don Juan.

De la capela cu acoperiş de ţiglă : aflată de-o parte a palatului lui Pedro I, traversează grădinile pentru a intra în Palacio de Carlos V, total deosebit : ca mărime, cu decoraţiuni lipsite de : viaţă, dominate de tapiserii (1740) ce înfăţişează cucerirea Tunisiei. Mergi totuşi mai departe şi vei ajunge la minunatele Jardines del Alcázar (grădinile), aflate lângă bazinul lui Mercur, susţinut de piatră decorativă de origine vulcanică. Acesta este locul ideal pentru a te plimba, prin parfu- murile plantelor aromatice, printre magnolii şi portocali în floare şi în sunetul apei.

PARQUE DE MARIA LUÍSA

In 1893, María Luisa, ducesă de Montpensier, a cedat oraşului o mare parte din vastele terenuri ale Palacio San Telmo. Aici a avut loc Expoziţia ibero-americană din 1929, prin urmare, parcul de 38 ha este plin de bizarerii arhitecturale.

Porneşte de la Palacio de San Telmo, construit în 1734 ca fiind prima şcoală nautică din lume, şi pala­tul ducilor de Montpensier. Acum este sediul guvernului andaluz. Chiar alături se conturează Fábrica de Tabacos (Fabrica de Tutun, acum parte din Universitatea din Sevilia), locul de desfăşurare a acţiunii din nuvela „Carmen” a lui Prosper Mérimée (1845), pe care se bazează opera lui Bizet

Parcul este străbătut de drumuri şi alei ce fac legătura cu numeroasele structuri construite aici pentru Expoziţia ibero-americană din 1929. Fiecărei clădiri i s-a găsit o întrebuin­ţare ulterioară, fie ca muzeu, consulat, şcoală de artă sau secţie de poliţie (în pavilionul Braziliei). Pavilionul naţional al Spaniei domneşte în splendoarea sa, în jurul Plaza de España de formă semicirculară. Conceput de Aníbal González, această capodoperă de mari dimensiuni de artă barocă anda- luză foloseşte din plin cărămizi şi plăci de ceramică pictate de mână (din Valencia, Toledo şi Sevilla). Fiecare provincie spaniolă este reprezentată într-o ilustrare ceramică a apogeului său istoric şi trei poduri frumoase tra­versează canalul cu apă ce înconjoară pavilionul.

Nu rata extraordinarele tavane artesonado (cu incrustaţii) de deasupra scărilor laterale din pavilion şi ocoleşte-le cu grijă pe ţigăncile care vor să-ţi ghicească.

Mergi 300 m mai spre sud în Piaza de América, locul a două muzee. Museo de Artes y Costumbres Populares, situat în grandiosul Pavilion mudejar merită vizitat pentru expo­ziţia sa de ceramică de la etajul infe­rior, pe când cea de deasupra, de cos­tume şi mobilier, este mai degrabă plictisitoare. Museo Arqueológico, situai în Pavilionul plateresc re o superbă colecţie, de la statui feniciene la Tezaurul de la Carambolo, din aur şi de la artefacte romane la ceramică mujedară.

Alte locuri de vizitat în Sevilla

CASA DE PILATOS

Un alt exemplu impresionant de arhitecturi mudejară este interesanta Casa de Pilatos, situată la nord-est de Alcazar şi de catedrală. Construită în secolele al XV-lea şi al XVI-lea de către mar­chizii de Tarifa, s-a crezut în mod eronat că este I o copie a vilei lui Pilat din Pont, de unde şi I numele său.

HOSPITAL DE LA CARIDAD

Spitalul Carităţii este la câţiva paşi spre vest pornind de la catedrală, în spatele Teatro de la Maestranza, prestigiosul loc de întâlnire al operei şi muzicii.în 1625, Miguel de Mariara, fost aristocrat destrăbălat, apoi pocăit, a devenit şeful breslei LaCaridadşia întemeiat spitalul şi biserica. Ambele sunt extraordi­nare exemple de artă barocă. în biserică poţi vedea picturile comandate de Mariara: şapte opere superbe de Murillo, create pentru acest loc (alte patru au fost jefuite de armatele lui Napoleon) şi două picturi impresionante de Valdes Leal.

MONASTERIO DE LA CARTUJA

La Isla de la Cartuja, locul unde s-a desfăşurat Expo ’92, prezintă prea puţin interes, cu excepţia vastei şi venerabilei mănăstiri cartuziene.

Related posts

Leave a Comment