Verona: Tot ce trebuie sa stii despre orasul lui Romeo si al Julietei

Dupa Venetia, Verona este cu siguranta cel mai romantic oras al Italiei. Verona nu este insa doar un oras romantic, este si unul rafinat si relaxant, unul de-a dreptul incantator. Economic sta bine, fiind şi una dintre cele mai prospere aşe­zări, mulţumită poziţiei la intersecţia drumurilor dinspre nord, sud, est şi vest. în trecut, a fost, din aceleaşi motive, o înfloritoare colonie romană, iar mai târziu, sub conducerea familiei Scaligeri, în perioada medievală, a devenit un oraş important. Au urmat cucerirea de către familia Visconti din Milano şi apoi de către Republica Veneţiană, care a deţinut controlul până la sosirea lui Napoleon. De atunci a rămas sub jugul austriac până la unifi­carea Italiei.

 

Atractiile Veronei

Să explorezi oraşul este simplu şi distractiv. Monumentele şi muzee­le abundă, multe dintre ele la mică distanţă unele de altele. începe un tur din Piazza Brâ (din cuvântul german breit, care înseamnă „spa­ţios”) şi din cavernoasa Arena, al treilea amfiteatru ca mărime din Imperiul Roman, după Capus, de lângă Neapole, şi Colosseum din Roma. Terminat în anul 30, are structura într-o formă surprinzător de bună. Doar nivelul al treilea a dispărut, dărâmat de un cutremur din 1183. Cele 44 de rânduri de bănci din piatră puteau primi peste 20.000 de oameni – aproxi­mativ cât era populaţia Veronei în vremea romanilor, iar acum este folosit pentru faimosul festival de operă, care are loc vara. Urcă înăuntru până la nivelul superior pentru a admira până departe pri­veliştea oraşului.

                                                                     Arena (Colosseum) din Verona

Plecând de la Arena, mergi spre nord-est pe strada pietonală Via Mazzini, una dintre primele din oraş care au magazine. Aceasta te va duce la Piazza delle Erbe, locul unde a fost forumul roman şi centrul istoric al oraşului. Reunit în jurul unei pieţe agitate, scuarul înghe­suit este mărginit de cafenele ten­tante şi multe clădiri din diverse perioade, cele mai remarcabile fiind Casa dei Marcenti (colţ cu Via Pellicai). Construită în 1301 pentru a fi antrepozit şi bursă, este toată numai cărămidă şi creneluri. Mergând pe Arco della Costa ajungi în Piazza dei Signori, pe vremuri principala piaţă publică a Veronei; etalarea de clădiri minu­nate o face chiar mai frumoasă decât Piazza delle Erbe. La dreapta ta, cum intri în piaţă, se înalţă Palazzo del Comune (început în 1193). Pe vremuri primăria oraşu­lui, este cunoscut şi ca Palazzo della Ragione, sau Palatul Judecăţii, după ultima destinaţie pe care a avut-o, de tribunal, întoarce-te puţin spre dreapta şi urcă în inconfundabilul turn Torre dei Lamberti, pentru o panoramă a oraşului. Chiar lângă el este Palazzo degli Scaligeri, sau Prefettura, placat cu cărămidă, construit ca palat al familiei Scaligeri, apoi însuşit de guverna­torul veneţian al oraşului. La stân­ga ta este Loggia del Consiglio (1493): o construcţie atrăgătoare, în stil renascentist, cu arcade şi fresce la nivelul superior, care a servit drept cameră de consiliu în timpul guvernării veneţiene.

                                                                                  Palazzo della Ragione

Statuia (1865) din centrul pie­ţei reprezintă un Dante serios, care în 1301 a fost întâmpinat de Scaligeri, o familie care, cu toată cruzimea de care a dat dovadă ca să ajungă la putere, a dovedit o oarecare înţelegere în domeniul culturii. (De altfel, Dante a dedicat ultima parte a „Divinei Comedii” unuia dintre membrii familiei Scaligeri).

Părăseşte Piazza dei Signori prin arcadele din est şi vei ajunge la biserica în stil romanesc Santa Maria Antica, fosta biserică paro­hială a familiei Scaligeri, ale căror morminte remarcabile se aliniază în spatele grilajului de fier.

Remarcă motivul de scară al grila­jului, care se repetă, un joc de cuvinte la numele lui Scaligeri (scala înseamnă „scară”). Dincolo de uşa secundară a bisericii este mormântul patriarhului familiei, Cangrande I (care înseamnă Câine Mare), care a murit în 1329. Chipul său, cu un zâmbet superior, se zgâieşte la copia monumentului ecvestru (originalul este în Castelvecchio). Un alt membru al familiei care a meritat să stea în spatele grilajului este fondatorul dinastiei, Mastino I, sau Micul Mastif, care se odihneşte într-un mormânt în faţa zidului bisericii. El a murit în 1277, asasinat în Piazza dei Signori.

                                                                                      Piazza dei Signori

Vizitatorii Veronei sunt invaria­bil prinşi de mitul lui „Romeo şi al Julietei” – acţiunea romanticei tra­gedii a lui Shakespeare are loc în acest oraş. Mai devreme sau mai târziu vei vizita Casa di Giulietta, sau Casa Julietei. Aşezată nu departe de Scaligeri, clădirea, în mod sigur, pare un element com­pletat de balcon şi multe statui ale eroinei cu acelaşi nume. Oricum, toată povestea este un fals. Deşi personajele fictive ale bardului, Capulet şi Montague, se bazau pe familii care au existat, Capello şi Montecchi, nu există nicio dovadă a unei Juliete reale, cu atât mai puţin despre o iubire sau o răzbu­nare sângeroasă. Casa din secolul al Xlll-lea este acum recunoscută după mulţimea de oameni care se înghesuie în curte şi extraordinara varietate de grafitti ale îndrăgosti­ţilor, care îmbracă peretele de la intrare.

                                                                                     Casa di Giulietta

Din Piazza dei Signori, mergi spre nord-est până ajungi la Sant’Anastasia, cea mai mare biserică din Verona, construită pentru dominicani între anii 1290 şi 1481. Dincolo de intrarea princi­pală – cea mai frumoasă piesă a unei faţade gotice altminteri cenu­şii -, remarcă cele două vase cu apă sfinţită, fiecare susţinut de nişte chipuri ciudate, denumite de localnici i gobbi (cocoşaţii). Apoi roagă-te să găseşti sacristia des­chisă, pentru că ea ascunde cel mai valoros obiect din biserică, fresca lui Pisanello (deteriorată) „Sf. Gheorghe eliberând-o pe prin­ţesa din Trebizonda” (1436). în partea cealaltă, capela din dreapta altarului, Capella dei Pallegrini, este împodobită cu basoreliefuri din teracotă din secolul al XV-lea, opera sculptorului toscan Michele da Firenze. Prima capelă din trans- eptul nordic are o frescă preţioasă, „înfăţişarea familiei CavalIi în faţa Fecioarei” (1380), pictată de artis­tul local Altichero.

Domul din Verona

Catedrala Veronei este la nord de Biserica Sant Anastasia, în Piazza del Duomo. începută prin anul 1120, faţada este acoperită cu rosso di Verona, o piatră cu nuanţe roz care îşi împrumută căldura multor biserici şi palate din Verona. Portalul vestic (1139) este opera lui Nicolo, unul dintre cei doi meşteri, răspunzător şi de faţada San Zeno Maggiore, o altă capodoperă a oraşului. încearcă să identifici sta­tuile lui Roland şi Oliver printre sculpturi, doi dintre generalii lui Carol cel Mare şi personajele favori­te ale artei şi literaturii medievale, numele lui Roland apare pe sabia lui din piatră. Portalul sudic, cu vechi coloane romane, este aproa­pe la fel de impresionant – aici, basoreliefurile descriu pe larg povestea lui lona şi a balenei.

                                                                       Domul din Verona

Principalele atracţii în interior sunt o pictură a „înălţării Fecioarei” (1540) a lui Tizian (prima capelă din intervalul nor­dic), lucrarea în marmură roz şi albă a lui Michele Sanmicheli din faţa altarului (1534), frescele lui Francesco Torbido (1534) şi sculp­turile din Capella Mazzanti, exe­cutate de un anonim. Complexul catedralei mai include intrarea în San Giovanni in Fonte, parte a
unui baptisteriu din secolul al Vlll-lea, construit peste o biseri­că din secolul al IV-lea, ale cărei resturi sunt alături. Părţi ale unei alte biserici, din secolul al Xll-lea, Sant’Elena, pot fi, de asemenea, văzute, iar un pasaj spre stânga catedralei te duce la mănăstirea în stil romanesc, construită peste rămăşiţele bazilicii din secolul al V-lea.

Castelvecchio

Cea mai importantă colecţie de artă din Verona este la Castelvecchio, un minunat palat- fortăreaţă, aşezat pe malul râului. Castelul a fost început de Cangrande al ll-lea în 1354. Alături sunt cele mai frumoase poduri din Verona, Ponte Scaligero, refăcut cu minuţiozita­te după ce naziştii l-au distrus, în 1945, când se retrăgeau din Italia. Galeria cu 27 de camere, deschi­să în 1925, este una dintre cele mai importante din nordul Italiei, colecţia ei având o gamă largă de exponate, de la vestigii romane până la picturile Renaşterii. Printre cele mai importante lucrări de artă se numără „Madonna della Quaglia” de Pisanello, „Madonna della Pasione” de Carlo Crivelli, „Sfânta familie” de Mantegna, „Coborârea de pe cruce” a lui Veronese şi două Madone de Giovanni Bellini. Alţi artişti locali şi nord-italieni sunt şi ei bine reprezentaţi, ceea ce ilustrează extinderea largă şi schimburile de idei între diferitele şcoli de pictu­ră. Mai sunt şi alte expoziţii, de sticlărie, arme, bijuterii şi sculptu­ră. Cea mai deosebită sculptură este statuia ecvestră adusă de pe mormântul lui Cangrande .

                                                                                  Castelvecchio

 

San Zeno Maggiore

Asigură-te că urmezi cursul râului spre vest sau ocoleşte prin Parco dell Arsenalle, cel mai mare parc din Verona, pentru a vedea San Zeno Maggiore, cea mai frumoasă biserică în stil romanesc din Italia. Construită în forma actuală în secolul al Xll-lea, biserica a prins viaţă mult mai devre­me, la început probabil că a fost o capelă mică deasupra mormântului Sf. Zeno, sfântul patron al Veronei din secolul al IV-lea. Biserica îşi dezvăluie comorile imediat, cu un portic acoperit minunat (1138) flancat de basore­liefuri sculptate, policrome (1140). Acestea încadrează uşile principale ale bisericii, îmbrăcate cu 48 de basoreliefuri din bronz, din secolul al Xll-lea, una dintre primele lucrări de acest gen realizate din Antichitate până în acel moment. De inspiraţie bizantină, basorelie­furile descriu scene biblice şi epi­soade din viaţa Sf. Zeno şi sunt probabil opera a doi sculptori: cele din stânga datează din 1030, iar cele din dreapta de la 1137.

San Zeno Maggiore

In interior, privirea îţi rămâne aţintită pe magnificul tavan cu carena corăbiei (1386), numit aşa pentru că seamănă cu interiorul din lemn al unei bărci răsturnate. Proiectul naosului este inspirat de vechile basilici romane, multe din­tre capitelurile care susţin coloa­nele fiind salvate din construcţia anterioară. Fragmente de fresce, decolorate, dar superbe, împodo­besc ceilalţi pereţi, fiind un prelu­diu pentru capodoperele din inte­rior, care urmează. Lucrarea lui Mantegna, „Madona cu Pruncul şi Sfinţii” (1457-1459), împodo­beşte altarul principal. Remarcă modul în care Mantegna a pictat aura Madonei, ca o reflectare deli­berată a ferestrei rotunde (secolul al Xll-lea) a bisericii. Neapărat să admiri şi stăreţia de lângă biserică (1123.) şi cripta veche a bisericii.

 

Harta turistica a Veronei

 

Important de stiut:

Un Biglieto Unico, sau bilet combinat ($$), permite intrarea la cele mai importante biserici. Card Verona pe una sau trei zile permite intrarea la cele mai importante obiective şi biserici şi include transportul gratuit în oraş.

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.